Lucrarea publică și lucrarea personală — Lucrarea de vizitare a oamenilor din casă în casă este la fel de importantă ca acțiunile publice.... Ca rezultat al prezentării adevărului în adunări mari, este stimulat un spirit de cercetare și este deosebit de important ca acest interes să fie urmat de o lucrare personală. Cei care doresc să cerceteze adevărul ar trebui să fie învățați cum să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție. Este nevoie de cineva care să-i ajute să clădească pe o temelie sigură. În această perioadă critică a experienței lor religioase este foarte important ca lucrătorii biblici să intervină cu înțelepciune și să-i ajute, deschizând pentru înțelegerea lor vistieria Cuvântului lui Dumnezeu! — Slujitorii evangheliei, 364 (1915). Ev 429.1
Cultivați solul — Când se ține o predică, sămânța prețioasă este semănată. Dar, dacă nu se fac eforturi personale pentru a cultiva solul, sămânța nu prinde rădăcină. Dacă inima nu este sensibilizată și supusă de Duhul lui Dumnezeu, o mare parte din predică se pierde. Observați-i pe aceia din adunare care par să fie interesați și vorbiți-le după încheierea serviciului divin. Câteva cuvinte rostite în particular vor face adesea mai mult bine decât a făcut întreaga predică. Întrebați-i pe ascultători cum li se par subiectele prezentate, dacă subiectul este clar pentru mintea lor. Prin bunătate și prietenie, arătați că aveți un interes real pentru ei și o grijă pentru sufletele lor. — Testimonies for the Church 6:68 (1900). Ev 429.2
Apropiați-vă de oameni personal — Pastorul ar trebui să se apropie de fiecare om, cu o simpatie asemenea lui Hristos, și să caute să-i trezească interesul față de marile lucruri ale vieții veșnice. Inima oamenilor poate fi la fel de împietrită ca drumurile bătătorite și efortul de a-L prezenta pe Mântuitorul poate să pară inutil, dar acolo unde logica nu reușește să impresioneze, iar argumentul este lipsit de puterea de a convinge, iubirea lui Hristos, manifestată într-o lucrare de slujire personală, este în stare să înmoaie inima de piatră, așa încât sămânța adevărului să poată prinde rădăcini. — Slujitorii evangheliei, 185 (1915). Ev 430.1
Locurile în care trebuie să lucrăm și nu doar să predicăm — În orașe nu trebuie să se facă doar o lucrare de predicare, ci și o lucrare din casă în casă. După ce avertizarea va fi adresată și după ce adevărul va fi prezentat din Scripturi, vor fi convinse multe suflete. — The Review and Herald, 14 octombrie, 1902. Ev 430.2
Mai puțină predicare și mai multa lucrare personală — Dacă s-ar predica numai pe jumătate și dacă ar fi dublată lucrarea personală pentru suflete, atât prin vizite acasă, cât și în biserică, rezultatul care s-ar vedea ar fi surprinzător. — Manuscript 139, 1897. Ev 430.3
Ocaziile pierdute — Când lucrarea personală este neglijată, se pierd multe ocazii prețioase, care, dacă ar fi fost folosite, ar fi dus la o înaintare hotărâtă a lucrării. — Slujitorii evangheliei, 364 (1915). Ev 430.4
Sufletele pier din cauza lipsei unei lucrări personale — Noi putem să le adresăm acelora pe care îi întâlnim cuvinte de încurajare. “Cât de bun este un cuvânt rostit la vreme potrivită!” Sufletele pier din cauza lipsei unei lucrări personale. — Letter 151, 1903. Ev 430.5
La timp și ne la timp — Pastorul trebuie să fie prompt, la timp și ne la timp, fiind gata să observe și să folosească fiecare ocazie favorabilă progresului lucrării lui Dumnezeu. A fi prompt “la timp” înseamnă a fi receptiv la privilegiile care se ivesc în orele de închinare din cămin și în ocaziile în care oamenii conversează pe teme religioase. Iar a fi prompt “ne la timp” înseamnă a fi gata oriunde, la gura sobei, la câmp, pe drum, în piață, pentru a îndrepta gândurile oamenilor spre marile subiecte ale Bibliei, potrivit circumstanțelor, îndemnându-i cu un spirit duios și fierbinte să respecte cerințele lui Dumnezeu. Foarte multe asemenea ocazii favorabile sunt lăsate să treacă nefolosite, deoarece oamenii sunt convinși că nu este momentul potrivit. Dar cine știe care ar putea fi efectul unui apel înțelept adresat conștiinței? — Slujitorii evangheliei, 186-187 (1915). Ev 430.6
Iubiți sufletele așa cum le-a iubit Hristos — Noi suntem chemați să iubim sufletele așa cum le-a iubit Hristos, să simțim o povară sufletească pentru convertirea celor păcătoși. Prezentați dragostea inegalabilă a lui Hristos și faceți eul să se piardă din atenție. — Manuscript 42, 1898. Ev 431.1