Pregătirea pentru evanghelizarea prin cântec — Interesul față de cultivarea vocii trebuie să fie mult mai mare decât se manifestă, în general, în prezent. Studenții care au învățat să cânte cântările religioase plăcute, într-o modalitate melodioasă și clară, pot să facă mult în calitate de evangheliști care au darul cântatului. Ei vor găsi multe ocazii favorabile de a-și folosi talentul pe care li l-a dat Dumnezeu, ducând muzica melodioasă și razele de soare în multe locuri singuratice și întunecate de păcat, necazuri și suferințe, cântându-le acelora care au avut rareori privilegiul de a participa la serviciile din biserică. — The Review and Herald, 27 august, 1903. Ev 504.1
O influență puternică pentru câștigarea sufletelor — Când cântă, vocea omenească melodioasă inspiră emoții adânci, iar dacă va face eforturi hotărâte, acela care învață va deprinde o capacitate de a vorbi și de a cânta, care va exercita o influență puternică în câștigarea de suflete pentru Hristos. — Manuscript 22, 1886. Ev 504.2
Vestirea unei solii deosebite prin cântat — Sunt persoane care au un dar special de a cânta și sunt împrejurări, când o persoană sau un grup care cântă, aduce o solie specială. Totuși rareori este nevoie să cânte numai câțiva. Însușirea de a cânta este un talent cu influență, pe care Dumnezeu dorește ca toți să-l cultive și să-l folosească spre slava Numelui Său. — Testimonies for the Church 7:115, 116 (1902). Ev 504.3
Intonații clare și o exprimare distinctă — Niciun fel de cuvinte nu pot să arate binecuvântarea îmbelșugată a adevăratei închinări. Când făpturile omenești cântă cu sufletul și cu mintea, cântăreții cerești preiau melodia și se alătură în cântarea de mulțumire. Acela care a revărsat asupra noastră toate darurile care ne fac în stare să fim împreună-lucrători cu Dumnezeu așteaptă ca servii Săi să-și cultive vocea, așa încât să poată vorbi și cânta într-un fel pe care toți îl pot înțelege. Nu cântatul cu voce puternică este necesar, ci intonarea clară, pronunțarea corectă și exprimarea distinctă. Toți să-și ia timp pentru a-și cultiva tonuri clare, dulci, nu cu asprime și țipete care zgârie urechea. Capacitatea de a cânta este darul lui Dumnezeu și trebuie să fie folosită pentru slava Lui. — Testimonies for the Church 9:143, 144 (1909). Ev 504.4
Factori importanți pentru o muzică eficientă — Muzica poate să aibă o mare influență spre bine, și totuși noi nu facem tot ce putem în acest domeniu al serviciilor de închinare. În general, se cântă dintr-un îndemn ocazional sau pentru situații deosebite, iar alteori aceia care cântă sunt lăsați să cânte greșit, iar muzica își pierde efectul corespunzător asupra minții celor prezenți. Muzica trebuie să fie frumoasă, emoționantă și plină de putere. Vocile să se înalțe în cântece de laudă și consacrare. Dacă este posibil, folosiți instrumente muzicale care să vă ajute, iar armonia plină de slavă să se înalțe spre Dumnezeu ca o jertfă bine primită. Ev 505.1
Totuși, uneori, a-i disciplina pe cântăreți și a-i face să păstreze ordinea este o lucrare mai dificilă decât aceea de a dezvolta darul rugăciunii și al predicării. Mulți vor să facă lucrurile în conformitate cu stilul propriu, ei nu acceptă să se consulte și, când sunt conduși, ajung să-și piardă răbdarea. În slujba lui Dumnezeu este nevoie de planuri bine gândite. Bunul-simț constituie un element excelent în serviciul de închinare adus Domnului. — Gospel Workers, 325 (1892). Ev 505.2
Dirijorul ceresc — Mi-a fost arătată ordinea desăvârșită din ceruri și am fost încântată să ascult muzica înălțătoare de acolo. După ce am ieșit din viziune, felul în care se cântă aici mi s-a părut foarte aspru și discordant. Am văzut grupuri de îngeri care stăteau în careu, fiecare având o harpă de aur.... Era un înger care conducea întotdeauna, care atingea cel dintâi harpa și dădea tonul, apoi toți se uneau în muzica aceea amplă, desăvârșită, a cerului. Aceasta nu poate fi descrisă. Este melodioasă, cerească, divină, în timp ce fiecare chip strălucește de lumina lui Isus, răspândind o slavă de nedescris. — Testimonies for the Church 1:146 (1857). Ev 505.3
Un program muzical bine coordonat — Niciun pastor nu ar trebui să anunțe imnurile care urmează a fi cântate, până când nu s-a asigurat mai întâi că ele sunt cunoscute bine de aceia care le cântă. Să fie aleasă o persoană potrivită, care să poarte răspunderea acestui serviciu, iar datoria ei să fie aceea de a verifica dacă imnurile alese pot să fie cântate atât cu inima, cât și cu mintea. Ev 506.1
Cântatul este o parte a serviciului de închinare adus lui Dumnezeu, dar modalitatea deficitară și superficială în care este condus deseori nu aduce nici o mărturie favorabilă adevărului și nici o cinste lui Dumnezeu. În acest domeniu, trebuie să fie ordine și organizare, așa cum este necesar să fie în oricare altă parte a lucrării Domnului. Organizați un grup alcătuit din cântăreții cei mai buni, ale căror voci pot să conducă întreaga adunare, iar apoi toți să li se alăture în cântat. Aceia care cântă să facă efortul de a cânta armonios, să dedice un timp pentru exercițiu, așa încât să-și poată folosi talentul acesta spre slava lui Dumnezeu. Ev 506.2
Totuși cântatul să nu fie lăsat să abată gândurile de la orele de devoțiune. Dacă trebuie să neglijăm una dintre părțile serviciului de închinare, partea aceasta să fie cântatul. — The Review and Herald, 24 iulie, 1883. Ev 506.3
Caracterul atractiv al vocii omenești — Vocea care cântă pentru Dumnezeu dintr-o inimă plină de recunoștință și de mulțumire este mult mai plăcută înaintea Sa, decât melodia tuturor instrumentelor muzicale care au fost inventate vreodată de mâinile omenești. — Letter 2c, 1892. Ev 506.4
Avertismente — Am fost purtată în viziune într-una dintre ocaziile în care se făceau repetiții pentru cântări și mi-au fost descoperite simțămintele care existau în grupul acela, unde tu erai persoana cea mai importantă. Acolo erau simțăminte de gelozie, invidie, bănuieli rele și vorbire de rău.... Dumnezeu cere o slujire din inimă. Slujirea formală, doar cu buzele, este ca o aramă sunătoare și un chimval zângănitor. Voi cântați pentru a face paradă, nu pentru a-L lăuda pe Dumnezeu cu inima și cu mintea. Starea inimii arată calitatea religiei aceluia care pretinde că este evlavios. — Letter 1a, 1890. Ev 507.1