Când Dariu se urcă pe tronul Babilonului, el procedă numaidecât la reorganizarea statului. El “a pus peste împărăția sa o sută douăzeci de dregători”; “a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era și Daniel”. Daniel 6, 1-2. “Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii și pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; și împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăția”. Idem 3. Demnitatea oferită lui Daniel a stârnit gelozia conducătorilor împărăției. Guvernatorii și dregătorii au căutat să găsească vreun motiv de învinuire împotriva lui. “Dar nu au putut să găsească nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios și nu se găsea nici o greșeală la el și nici un lucru rău”. Idem 4. SV 42.1
Ce învățătură, e înfățișată aici pentru toți creștinii! Ochii cei pătrunzători ai geloziei erau îndreptați asupra lui Daniel zi după zi; pândirea lor devenise și mai ageră, din cauza urii lor, și totuși nici un cuvânt sau faptă din viața lui ei n-o puteau face să apară ca “un lucru rău”. Și totuși el nu se pretindea a fi Sfânt; ci făcea ceva ce era infinit mai bine: el ducea o viață de credincioșie și consacrare. SV 42.2