Ziua Domnului amintită de Ioan era Sabatul, ziua în care Se odihnise Iehova, după ce a terminat marea operă a creațiunii și pe care El a binecuvântat-o și sfințit-o, pentru că în ea S-a odihnit. Sabatul a fost respectat de Ioan în Insula Patmos tot așa ca și în mijlocul poporului, când predica în această zi. Privind la stâncile goale din jurul lui, Ioan își amintea de stânca Horeb, de unde atunci când Dumnezeu a rostit Legea Sa către poporul adunat acolo, a zis: “Adu-ți aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfințești”. Exod 20, 8. SV 74.2
Fiul lui Dumnezeu a vorbit lui Moise din vârful muntelui. Domnul a făcut din stâncă sanctuarul Său. Templul Său era alcătuit din colinele veșnice. Legislatorul divin S-a coborât pe stânca muntelui ca să rostească Legea Sa în auzul întregului popor, pentru ca ei să fie impresionați de manifestarea grandioasă și înfricoșată a puterii și strălucirii Sale și să se teamă a călca poruncile Sale, Dumnezeu a rostit Legea Sa în mijlocul tunetelor și a unui nor des care acoperea vârful muntelui, iar glasul Său era ca sunetul unei trâmbițe răsunătoare. Legea lui Iehova era neschimbătoare și tablele pe care s-a scris această Lege erau de stâncă tare, care arată cât de statornice sunt legile Sale. Stânca din Horeb ajunsese un loc Sfânt pentru toți aceia care iubeau și respectau Legea lui Dumnezeu. SV 74.3