Printre alimentele servite la masa împăratului era și carnea de porc și alte mâncăruri de carne care erau declarate ca necurate de legea lui Moise și din care evreilor le era interzis în chip lămurit să mănânce. Aici Daniel s-a găsit în fața unei cercări aprige. Să rămână oare credincios învățăturilor părinților săi cu privire la mâncare și băutura, să jignească pe împărat și să-și piardă poate nu numai locul, ci chiar și viața, sau să nesocotească poruncile Domnului și să păstreze favoarea împăratului, asigurându-se astfel de mari avantaje intelectuale și cele mai măgulitoare perspective lumești? SV 19.2
Daniel n-a șovăit. El s-a hotărât să rămână statornic în integritatea sa oricare ar fi urmările. El “s-a hotărât în inima lui să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul”. Daniel 1, 8. SV 19.3