Robul cel rău, care spunea în inima sa: “Stăpânul meu zăbovește să vină” (Matei 24, 48), susținea că îl așteaptă pe Hristos. El era un “slujitor” aparent devotat slujirii Iui Dumnezeu, în timp ce în inima lui el se predase lui Satana. SB 344.1
El nu tăgăduiește pe față adevărul, așa cum face batjocoritorul, ci scoate la iveală prin viața lui ceea ce simte inima sa — că venirea Domnului întârzie. Ceea ce presupune el Îl duce la nepăsare față de interesele veșnice. El acceptă preceptele lumești și se conformează obiceiurilor și practicilor ei. Egoismul, mândria lumească și ambițiile predomină. Temându-se că frații lui pot ajunge mai sus decât el, începe să discrediteze eforturile acestora și să le pună la îndoială motivele. În acest fel, el lovește în semenii lui, robi ca și el. Pe măsură ce se înstrăinează de poporul lui Dumnezeu, el se unește din ce în ce mai mult cu cei necredincioși. Se află că el “mănâncă și bea cu bețivii” — se unește deci cu cei lumești și este părtaș spiritului lor. În acest fel, el se leagănă într-o siguranță a firii și se caracterizează prin uitare, indiferență și lene.612Testimonies for the Church 5:101, 102. SB 344.2