În timpul celor dintâi șase sau șapte ani din viața copilului, trebuie dată o atenție deosebită educației fizice, mai mult decât educației intelectuale. După această perioadă, dacă constituția fizică este bună, trebuie a se da atenție la amândouă. Pruncia se întinde până la vârsta de șase sau șapte ani. Până la această vârstă, copiii trebuie lăsați, ca niște mielușei, să alerge în jurul casei și în curte, sărind și jucându-se în zburdălnicia spiritului lor, liberi de grijă și supărare. AS 84.1
Părinții, și mai cu seamă mamele, ar trebui să fie singurii învățători ai copiilor lor, până la această vârstă. Ei nu trebuie a le da încă educație din cărți. Copiii sunt în general curioși ca să cunoască lucrurile din natură. Ei cer informații, cu privire la lucrurile pe care le văd și le aud, și părinții trebuie să le ofere ocazie, de a se instrui, răspunzându-le cu răbdare la aceste mici întrebări. În felul acesta, ei pot câștiga avantajul, de a lua-o înaintea vrăjmașului și a întări spiritul copiilor lor, prin semănarea seminței bune în inimile lor, și să nu le lase loc pentru ca cea rea să prindă rădăcină. Ceea ce trebuie copilului, în vârsta fragedă a formării caracterului lui, este, instrucțiunea iubitoare a mamei. AS 84.2