[The second tithe: A systematic offering for the Sydney Sanitarium, pages 3-6 (1899).]
Domnul a dat continuu instrucțiuni privind importanța acestei instituții și necesitatea înființării ei. El dorește ca sanatoriul să fie construit pentru ca noi să conlucrăm cu El ca unelte ale Sale în alinarea suferințelor omenirii. SS 221.1
În cadrul lucrării de la sanatoriu, medicii, sora-șefă și surorile medicale trebuie să coopereze cu Dumnezeu ca să-i ajute pe bolnavi să se însănătoșească. Făcând acest lucru, ei vor coopera cu El în a reface chipul Său în suflet. Să nu îngrădim pe Sfântul lui Israel. Oare nu Hristos slujește pentru noi în Sanctuarul de sus, ca mâna dreaptă a lui Dumnezeu? Oare nu mijlocește El pentru cei care suferă fizic și pentru cei care suferă spiritual? El îi invită să vină la El, care a fost mort, dar este viu în vecii vecilor. SS 221.2
Dumnezeu dorește ca ființele omenești aflate în suferință să fie învățate să se ferească de boală, punând în practică obiceiuri corecte de mâncare, băutură și îmbrăcăminte. Mulți suferă datorită practicilor păcătoase care au putere stăpânitoare asupra lor, iar aceștia ar putea fi readuși la sănătate prin păzirea atentă a legilor vieții și sănătății și prin colaborarea cu Acela care a murit pentru ca ei să poată avea viața veșnică. Aceasta este cunoștința de Dumnezeu de care au nevoie bărbații și femeile. Ei trebuie învățați cum să studieze legile divine date de Domnul Hristos pentru binele întregii omeniri. Aceasta este lucrarea care trebuie făcută în sanatoriul nostru. SS 221.3
Uneltele lui Dumnezeu trebuie să se străduiască să meargă pe urmele Vindecătorului divin. Cei care vin la sanatoriu trebuie să fie învățați cum să-și îngrijească trupul, aducându-și aminte de cuvintele: “Voi nu sunteți ai voștri, căci ați fost cumpărați cu un preț: proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”. (1 Corinteni 6, 19.20.) Da, noi suntem proprietatea lui Dumnezeu, iar calea ascultării de legile naturii este calea directă către ceruri. Acela care se convertește, schimbându-și obiceiurile greșite în privința mâncării, băuturii și îmbrăcămintei, este pregătit să asculte și să primească adevărul cu o inimă bună și binevoitoare. Mulți dintre cei care pun în practică legile naturale și primesc în suflet harul înviorător ai lui Dumnezeu dobândesc un rost nou în ce privește viața fizică și spirituală. “Frica de Domnul este începutul înțelepciunii”. (Proverbe 9, 10.) Să lăsăm glasul înțelepciunii să fie auzit, căci “căile ei sunt niște căi plăcute și toate cărările ei sunt niște cărări pașnice”. (Proverbe 3, 17.) SS 221.4