[The Review and Herald, December 30, 1909.]
Trebuie să fim atenți să aducem la sanatoriile noastre doar pe cei care pot fi un exemplu bun în lucrare. Caracterele trebuie să se formeze aici după asemănarea divină. Nu rochia cea scumpă ne va face să avem influență, ci adevărata umilință creștină, care Îl va înălța pe Mântuitorul. Singura noastră speranță de succes în a face bine oamenilor care vin la sanatoriu este ca lucrătorii, fiecare în parte, să păstreze o comuniune vie cu Dumnezeu. îmbrăcămintea personalului medical de la sanatoriu trebuie să fie modestă și curată, însă nu este așa de importantă cum este caracterul. Lucrul care are cea mai mare însemnătate este ca adevărul să fie trăit în viețile noastre, iar cuvintele noastre să fie în armonie cu credința pe care mărturisim că o avem. Dacă lucrătorii din sanatoriile noastre se vor consacra lui Dumnezeu, așezându-se pe poziția cea mai înaltă a credincioșiei în adevăr, Domnul va recunoaște acest lucru și vom ajunge să vedem desfășurându-se o mare lucrare în aceste instituții. SS 292.1