Mi-a fost dată o lumină prețioasă cu privire la lucrătorii de la sanatoriul nostru. Acești lucrători trebuie să stea cu demnitate morală înaintea lui Dumnezeu. Medicii comit o greșeală atunci când se limitează exclusiv la rutina lucrului de la sanatoriu, deoarece ei consideră că prezența lor este esențială pentru bunăstarea instituției. Fiecare medic trebuie să fie conștient de necesitatea de a exercita toată influența pe care i-a dat-o Domnul într-o sferă cât mai largă cu putință; lui i se cere să facă să lumineze lumina Sa înaintea oamenilor, pentru ca ei să poată vedea faptele sale bune și să proslăvească pe Tatăl care este în ceruri. SS 337.1
Medicii-șefi din sanatoriile noastre nu trebuie să se sustragă de la lucrarea de a rosti adevărul semenilor lor. Lumina lor nu trebuie ascunsă sub un obroc, ci așezată acolo unde poate fi de folos atât credincioșilor, cât și necredincioșilor. Mântuitorul a spus despre reprezentanții Săi: “Voi sunteți sarea pământului, dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să proslăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri”. (Matei 5, 13-16.) Aceasta este o lucrare care este în mod ciudat neglijată și datorită acestei neglijențe, vor fi pierdute suflete. Treziți-vă, frații mei, treziți-vă! SS 337.2