Medicul nu trebuie să-și conducă niciodată pacienții ca să-și fixeze atenția asupra lui. El trebuie să-i învețe să apuce cu mâna credinței mâna întinsă a Mântuitorului. Atunci mintea va fi luminată de lumina care radiază de la Soarele Neprihănirii. Ceea ce medicii încearcă să facă, Domnul Hristos a făcut cu fapta și cu adevărul. Ei încearcă să salveze viața; el este însăși viața. SS 352.4
Eforturile medicului de a călăuzi mintea pacienților săi spre acțiune sănătoasă trebuie să fie lipsite de orice fel de artificiu omenesc. Acestea nu trebuie să coboare spre ceea ce este omenesc, ci să se înalțe spre cele spirituale, să prindă lucrurile veșniciei. SS 353.1
Medicul nu trebuie să devină obiectul unei critici răutăcioase. Aceasta ar fi asupra lui o povară inutilă; grijile lui sunt grele și el are nevoie de simpatia celor care sunt legați de el în lucrare. El trebuie să fie susținut prin rugăciune. Conștientizarea faptului că este prețuit îi dă nădejde și curaj. SS 353.2