Oamenii care s-au angajat în transmiterea ultimei solii de avertizare către lume, o solie care va decide soarta sufletelor, trebuie să pună în practică în propriile lor vieți adevărurile pe care le predică altora. Ei trebuie să fie exemple pentru oameni în alimentația pe care o folosesc, în ceea ce beau, în conversațiile lor decente și în comportamentul lor. Lăcomia, îngăduința patimilor josnice și a păcatelor cumplite sunt ascunse sub mantia sfințeniei de către mulți dintre cei care susțin că sunt reprezentanți ai lui Hristos în lume. Există oameni cu capacități naturale extraordinare, dar care nu realizează nici măcar jumătate din ceea ce ar putea face dacă ar fi cumpătați în toate lucrurile. Îngăduirea poftei și patimii întunecă mintea, scade puterea fizică și slăbește tăria morală. Gândurile lor nu sunt clare. Cuvintele lor nu sunt rostite cu putere, nu sunt vitalizate prin Duhul lui Dumnezeu, astfel încât să ajungă la inimile ascultătorilor. SS 573.1
Deoarece primii noștri părinți au pierdut Edenul prin îngăduirea poftei, singura noastră speranță de a recâștiga Edenul este prin tăgăduirea cu hotărâre a poftei și patimii. Cumpătarea în mâncare și stăpânirea patimilor vor păstra intelectul și vor da tărie mintală și morală, determinându-i pe oameni să-și supună înclinațiile firești sub controlul puterilor mai înalte și să discearnă între ceea ce este bine și ceea ce este rău, între ceea ce este sacru și ceea ce este comun. Toți aceia care au un adevărat simț al sacrificiului făcut de Domnul Hristos prin părăsirea căminului Său din ceruri spre a veni în această lume, pentru ca, prin propria Lui viață, să-i poată arăta omului cum să se împotrivească ispitei, se vor lepăda de sine cu voioșie și vor alege să fie părtași ai suferințelor lui Hristos. SS 573.2