De la prima cedare în fața poftei, omenirea a devenit tot mai îngăduitoare față de sine, până când sănătatea a fost jertfită pe altarul poftei. Locuitorii lumii antediluviene erau necumpătați în mâncare și băutură. Ei doreau să mănânce carne, deși la data aceea Dumnezeu nu îngăduise omului să mănânce hrană de origine animală. Ei au mâncat și băut atât de mult, până când pofta lor destrăbălată nu a mai cunoscut margini și au ajuns atât de stricați, încât Dumnezeu nu i-a mai putut suporta. Cupa nelegiuirii lor s-a umplut, iar El a curățit pământul de stricăciunea morală prin potop. SS 109.2