Iov 7

1 Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș, și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua. RCCV — Iov 7:1

2 Cum suspină robul după umbră, cum își așteaptă muncitorul plata, RCCV — Iov 7:2

3 așa am eu parte de luni de durere, și partea mea sunt nopți de suferință. RCCV — Iov 7:3

4 Mă culc și zic: „Când mă voi scula? Când se va sfârși noaptea?” Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor. RCCV — Iov 7:4

5 Trupul mi se acoperă cu viermi și cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă și se desface. RCCV — Iov 7:5

6 Zilele mele zboară mai iuți decât suveica țesătorului, se duc și nu mai am nicio nădejde! RCCV — Iov 7:6

7 Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea. RCCV — Iov 7:7

8 Ochiul, care mă privește, nu mă va mai privi; ochiul Tău mă va căuta, și nu voi mai fi. RCCV — Iov 7:8

9 Cum se risipește norul și trece, așa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuința morților! RCCV — Iov 7:9

10 Nu se va mai întoarce în casa lui și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia. RCCV — Iov 7:10

11 De aceea nu-mi voi ține gura, ci voi vorbi în neliniștea inimii mele, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu. RCCV — Iov 7:11

12 Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu? RCCV — Iov 7:12

13 Când zic: „Patul mă va ușura, culcușul îmi va alina durerile,” RCCV — Iov 7:13

14 atunci mă înspăimânți prin vise, mă îngrozești prin vedenii. RCCV — Iov 7:14

15 Ah! aș vrea mai bine gâtuirea, mai bine moartea decât aceste oase! RCCV — Iov 7:15

16 Le disprețuiesc!… nu voi trăi în veci… Lasă-mă, căci doar o suflare mi-e viața! RCCV — Iov 7:16

17 Ce este omul, ca să-Ți pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, RCCV — Iov 7:17

18 să-l cercetezi în toate diminețile și să-l încerci în toate clipele? RCCV — Iov 7:18

19 Când vei înceta odată să mă privești? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul? RCCV — Iov 7:19

20 Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, Păzitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus țintă săgeților Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi? RCCV — Iov 7:20

21 Pentru ce nu-mi ierți păcatul și pentru ce nu-mi uiți fărădelegea? Căci voi adormi în țărână, și când mă vei căuta, nu voi mai fi!” RCCV — Iov 7:21