Iov 17

1 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă așteaptă mormântul. RCCV — Iov 17:1

2 Sunt înconjurat de batjocoritori, și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor. RCCV — Iov 17:2

3 Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine? RCCV — Iov 17:3

4 Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie. RCCV — Iov 17:4

5 Cine dă pe prieteni să fie prădați, copiilor aceluia li se vor topi ochii. RCCV — Iov 17:5

6 M-a făcut de basmul oamenilor și ca unul pe care-l scuipi în față! RCCV — Iov 17:6

7 Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră. RCCV — Iov 17:7

8 Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta, și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. RCCV — Iov 17:8

9 Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult. RCCV — Iov 17:9

10 Dar voi toți, întoarceți-vă, veniți iarăși cu cuvântările voastre, și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înțelept. RCCV — Iov 17:10

11 Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea… RCCV — Iov 17:11

12 Și ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a și venit! RCCV — Iov 17:12

13 Când Locuința morților o aștept ca locuință, când în întuneric îmi voi înălța culcușul; RCCV — Iov 17:13

14 când strig gropii: „Tu ești tatăl meu!” Și viermilor: „Voi sunteți mama și sora mea!” RCCV — Iov 17:14

15 Unde mai este atunci nădejdea mea? Și cine mai poate vedea nădejdea mea? RCCV — Iov 17:15

16 Ea se va coborî cu mine la porțile Locuinței morților, când vom merge împreună să ne odihnim în țărână.” RCCV — Iov 17:16