Eclesiastul 7

1 Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, și ziua morții, decât ziua nașterii. RCCV — Eclesiastul 7:1

2 Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta. RCCV — Eclesiastul 7:2

3 Mai bună este întristarea decât râsul; căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună. RCCV — Eclesiastul 7:3

4 Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. RCCV — Eclesiastul 7:4

5 Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să asculți la cântecul celor fără minte. RCCV — Eclesiastul 7:5

6 Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune. RCCV — Eclesiastul 7:6

7 Averea luată prin silă înnebunește pe cel înțelept, și mita strică inima. RCCV — Eclesiastul 7:7

8 Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat. RCCV — Eclesiastul 7:8

9 Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor. RCCV — Eclesiastul 7:9

10 Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”, căci nu din înțelepciune întrebi așa. RCCV — Eclesiastul 7:10

11 Înțelepciunea prețuiește cât o moștenire, și chiar mai mult, pentru cei ce văd soarele. RCCV — Eclesiastul 7:11

12 Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al științei este că înțelepciunea ține în viață pe cei ce o au. RCCV — Eclesiastul 7:12

13 Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? RCCV — Eclesiastul 7:13

14 În ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el. RCCV — Eclesiastul 7:14

15 Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. RCCV — Eclesiastul 7:15

16 Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept: pentru ce să te pierzi singur? RCCV — Eclesiastul 7:16

17 Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? RCCV — Eclesiastul 7:17

18 Bine este să ții la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână; căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. RCCV — Eclesiastul 7:18

19 Înțelepciunea face pe cel înțelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. RCCV — Eclesiastul 7:19

20 Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. RCCV — Eclesiastul 7:20

21 Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! RCCV — Eclesiastul 7:21

22 Căci știe inima ta de câte ori ai vorbit și tu de rău pe alții. RCCV — Eclesiastul 7:22

23 Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune. Am zis: „Mă voi înțelepți.” Dar înțelepciunea a rămas departe de mine. RCCV — Eclesiastul 7:23

24 Cu mult mai departe decât era mai înainte, și ce adâncă! Cine o va putea găsi? RCCV — Eclesiastul 7:24

25 M-am apucat și am cercetat toate lucrurile, cu gând să înțeleg, să adâncesc și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor, și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei. RCCV — Eclesiastul 7:25

26 Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă și un laț și ale cărei mâini sunt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. RCCV — Eclesiastul 7:26

27 Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul ca să le pătrund rostul; RCCV — Eclesiastul 7:27

28 iată ce-mi caută și acum sufletul, și n-am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n-am găsit în toate acestea. RCCV — Eclesiastul 7:28

29 Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii. RCCV — Eclesiastul 7:29