Luca 7
1 După ce a sfârșit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
RCCV — Luca 7:1
2 Un sutaș avea un rob la care ținea foarte mult și care era bolnav pe moarte.
RCCV — Luca 7:2
3 Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutașul a trimis la El pe niște bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
RCCV — Luca 7:3
4 Aceștia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul și au zis: „Face să-i faci acest bine;
RCCV — Luca 7:4
5 căci iubește neamul nostru și el ne-a zidit sinagoga.”
RCCV — Luca 7:5
6 Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când sutașul a trimis la El pe niște prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.
RCCV — Luca 7:6
7 De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit.
RCCV — Luca 7:7
8 Căci și eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostași. Și zic unuia: „Du-te!”, și se duce; altuia: „Vino!”, și vine; și robului meu: „Fă cutare lucru!”, și-l face.”
RCCV — Luca 7:8
9 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaș, S-a întors spre norodul care mergea după El și a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credință atât de mare.”
RCCV — Luca 7:9
10 Când s-au întors acasă, trimișii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
RCCV — Luca 7:10
11 În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult.
RCCV — Luca 7:11
12 Când S-a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate.
RCCV — Luca 7:12
13 Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea și i-a zis: „Nu plânge!”
RCCV — Luca 7:13
14 Apoi S-a apropiat și S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îți spun!”
RCCV — Luca 7:14
15 Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
RCCV — Luca 7:15
16 Toți au fost cuprinși de frică, slăveau pe Dumnezeu și ziceau: „Un mare proroc S-a ridicat între noi; și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”
RCCV — Luca 7:16
17 Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea și prin toate împrejurimile.
RCCV — Luca 7:17
18 Ucenicii lui Ioan au dat de știre învățătorului lor despre toate aceste lucruri.
RCCV — Luca 7:18
19 Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi și i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?”
RCCV — Luca 7:19
20 Aceștia, când s-au înfățișat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?”
RCCV — Luca 7:20
21 Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulți de boli, de chinuri, de duhuri rele, și multor orbi le-a dăruit vederea.
RCCV — Luca 7:21
22 Și, drept răspuns, le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce ați văzut și auzit: orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați, surzii aud, morții învie, și săracilor li se propovăduiește Evanghelia.
RCCV — Luca 7:22
23 Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”
RCCV — Luca 7:23
24 După ce au plecat trimișii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie clătinată de vânt?
RCCV — Luca 7:24
25 Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi și cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraților.
RCCV — Luca 7:25
26 Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și mai mult decât un proroc.
RCCV — Luca 7:26
27 El este acela despre care este scris: „Iată, trimit pe solul Meu înaintea feței Tale, care Îți va pregăti calea înaintea Ta.”
RCCV — Luca 7:27
28 Vă spun că dintre cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
RCCV — Luca 7:28
29 Și tot norodul care l-a auzit, și chiar vameșii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
RCCV — Luca 7:29
30 dar fariseii și învățătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
RCCV — Luca 7:30
31 Cu cine voi asemăna, dar, pe oamenii din neamul acesta? Și cu cine seamănă ei?
RCCV — Luca 7:31
32 Seamănă cu niște copii care stau în piață și strigă unii către alții: „V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și n-ați plâns.”
RCCV — Luca 7:32
33 În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, și ziceți: „Are drac.”
RCCV — Luca 7:33
34 A venit Fiul omului, mâncând și bând, și ziceți: „Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor.”
RCCV — Luca 7:34
35 Totuși Înțelepciunea a fost găsită dreaptă de toți copiii ei.”
RCCV — Luca 7:35
36 Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă.
RCCV — Luca 7:36
37 Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor
RCCV — Luca 7:37
38 și stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir.
RCCV — Luca 7:38
39 Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise și-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”
RCCV — Luca 7:39
40 Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva.” „Spune, Învățătorule”, I-a răspuns el.
RCCV — Luca 7:40
41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci.
RCCV — Luca 7:41
42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult?”
RCCV — Luca 7:42
43 Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”
RCCV — Luca 7:43
44 Apoi S-a întors spre femeie și a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul capului ei.
RCCV — Luca 7:44
45 Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
RCCV — Luca 7:45
46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
RCCV — Luca 7:46
47 De aceea îți spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin iubește puțin.”
RCCV — Luca 7:47
48 Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele!”
RCCV — Luca 7:48
49 Cei ce ședeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar și păcatele?”
RCCV — Luca 7:49
50 Dar Isus a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace.”
RCCV — Luca 7:50