Femeia din Samaria

Ioan 4, 5-42

Iudeii și samaritenii se disprețuiau reciproc. Niciunul dintre ei nu ar fi cerut vreodată o favoare de la ceilalți, nici chiar dacă nevoia era mare. Ei nu i s-ar fi adresat niciodată unei femei, răspundeau doar dacă ea vorbea prima. Când Domnul Isus, un iudeu, i-a cerut unei samaritence să-I dea apă, lucrul acesta a fost ceva nemaiauzit. Dialogul care a urmat a schimbat viața ei.FD 61.2

Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru faptul că Domnul Hristos a luat asupra Sa natura omenească și a ajuns să fie supus ispitelor la fel ca noi! Deși a luat asupra Sa natura omenească, El a fost Dumnezeu. Tot ce Îi este atribuit Tatălui Însuși Îi este atribuit lui Hristos. Natura Sa divină a fost înveșmântată în natura omenească; El era Creatorul cerului și al pământului, și totuși, când a fost pe pământ, El a obosit la fel ca oamenii și a căutat odihnă după presiunea continuă a muncii. Acela care a făcut oceanul, care stăpânește apele adâncurilor, care a deschis izvoarele pământului și a făcut albiile râurilor a simțit nevoia de a Se odihni la fântâna lui Iacov și de a cere apă de la o femeie samariteană străină.FD 61.3

Când ea a pus la îndoială buna-cuviință a cererii Sale — cum se făcea că El, fiind iudeu, cerea apă de la o femeie samariteană? — El i-a adresat cuvinte care au dat pe față caracterul Său divin. El a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.”FD 61.4

Când femeia și-a exprimat surprinderea la auzul acestei declarații, El a continuat: „Oricui va bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. Dar, oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică.” — The Review and Herald, May 19, 1896.FD 62.1

Femeia a privit la El cu o atenție plină de uimire; El reușise să-i stârnească interesul și să-i inspire respect. Acum, ea a simțit că Isus nu făcea aluzie la apa din fântâna lui Iacov, deoarece ea folosea continuu apa aceea, bând și însetând iarăși. Cu o credință remarcabilă, ea I-a cerut să-i dea apa despre care a vorbit, ca să nu-i mai fie sete și să nu mai vină să ia apă de la fântână.…FD 62.2

Domnul Isus a schimbat brusc subiectul și i-a spus să-l cheme pe soțul ei. Femeia a răspuns deschis că nu avea bărbat. Isus Se apropiase acum de punctul dorit, în care putea să o convingă că El avea puterea de a cunoaște istoria vieții ei, deși nu o cunoscuse mai dinainte. El i S-a adresat astfel: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbați ai avut, și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.”FD 62.3

Isus a avut în vedere un obiectiv dublu. El a dorit să-i trezească conștiința cu privire la felul ei de viață păcătos, dar și să-i dovedească faptul că un ochi mai înțelept decât ochii oamenilor citise secretele vieții ei. Femeia, deși nu înțelegea pe deplin vinovăția felului ei de viață, a fost foarte uimită de faptul că Străinul acesta avea o astfel de cunoaștere. Cu un respect profund, ea a zis: „Doamne, văd că ești proroc.”…FD 62.4

Cuvintele adevărului care ieșeau de pe buzele Învățătorului divin au tulburat inima ascultătoarei Sale. Ea nu mai auzise niciodată astfel de idei, nici de la preoții din poporul ei, nici de la iudei. Învățăturile impresionante ale acestui Străin i-au purtat gândurile înapoi, spre profețiile cu privire la Hristos cel făgăduit, deoarece samaritenii, la fel ca iudeii, așteptau venirea Sa. „«Știu», i-a zis femeia, «că are să vină Mesia; când va veni, El are să ne spună toate lucrurile.»” Isus a răspuns: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”FD 62.5

Cât de binecuvântată a fost femeia din Samaria! În timp ce vorbea cu El, ea se simțise ca și când s-ar fi aflat în prezența Divinității, iar acum Îl recunoștea cu bucurie pe Domnul ei. Ea nu I-a cerut să facă nicio minune pentru a-Și dovedi caracterul divin, așa cum au cerut iudeii. Ea a acceptat declarația Lui, simțind o încredere deplină în cuvintele Sale, și nu a pus la îndoială influența sfântă care venea de la El. — The Spirit of Prophecy 2:141-145 (1877).FD 62.6

Ea a mers mai departe, răspândind vestea: „Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” Mărturia acestei femei i-a convertit pe mulți la credința în Hristos. Prin raportul ei, mulți au venit să-L audă ei înșiși și au crezut datorită cuvintelor Lui. — Testimonies for the Church 3:217 (1885).FD 63.1

Ea s-a dovedit o misionară mai eficientă chiar decât ucenicii Săi. Ei n-au văzut în Samaria nimic care să fie un semn că aici se deschidea un câmp promițător. Gândurile lor erau fixate asupra unei mari lucrări, care avea să fie înfăptuită în viitor. Ei n-au văzut că tocmai în jurul lor era o recoltă de cules. Însă, prin femeia pe care ei au disprețuit-o, o cetate întreagă a fost adusă la ascultare de Isus. Ea a dus de îndată lumina la concetățenii ei. Această femeie reprezintă lucrarea unei credințe practice în Hristos. — The Ministry of Healing, 102 (1905).FD 63.2