Mama lui Iacov și Ioan

Marcu 10, 35-41

Iacov și Ioan au prezentat, prin mama lor, rugămintea de a li se îngădui să ocupe cele mai înalte poziții de cinste în Împărăția lui Hristos. Mântuitorul a răspuns: „Nu știți ce cereți”. (Marcu 10, 38.) Cât de puțin înțeleg mulți dintre noi adevărata importanță a rugăciunii! Domnul Isus a cunoscut jertfa infinită cu care trebuia să fie obținută acea slavă, când „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea”. (Evrei 12, 2.) Acea bucurie a constat în a vedea sufletele mântuite prin umilința Sa, prin agonia Sa și prin vărsarea sângelui Său. — The Sanctified Life, 56 (1883).FD 66.1

Domnul Hristos nu i-a mustrat pe Ioan, pe Iacov și pe mama lor pentru că I-au adresat cererea de a sta la dreapta și la stânga Sa în Împărăție. Când le-a prezentat principiile iubirii care trebuie să-i motiveze în felul de a se purta unii cu alții, El le-a prezentat ucenicilor Săi indignați învățătura pe care dorea ca ei să o pună în practică în viața lor de zi cu zi. Ei trebuiau să considere viața Sa ca pe un exemplu și să meargă pe urmele pașilor Săi.FD 66.2

Apostolul, de asemenea, ne înfățișează acest subiect în adevărata lui lumină, spunând: „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă, ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om; S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume.” — The Signs of the Times, July 16, 1896.FD 66.3