Femeile de la cruce

Luca 23, 27-31 și Marcu 15, 40-47

Când se credea că Isus era pe punctul să moară sub povara crucii, multe femei, deși nu credeau în Hristos, au fost mișcate de milă față de suferințele Sale și au izbucnit în strigăte de jale. Când Și-a revenit, Isus a privit la ele cu o milă plină de duioșie. El știa că ele nu Îl plângeau pentru că era un învățător trimis de Dumnezeu, ci din cauza unor simțăminte obișnuite de bunătate omenească. El a privit la femeile care plângeau și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi însevă și pe copiii voștri.”FD 67.2

Domnul Isus nu a disprețuit lacrimile lor, ci simpatia pe care o exprimau ele a atins în inima Sa o coardă mai adâncă a simpatiei față de ele. Privind la soarta viitoare a Ierusalimului, El a uitat de propria întristare. Doar cu puțin timp în urmă, oamenii strigaseră: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.” Cât de orbește invocaseră ei blestemul de care urmau să-și dea seama curând! Chiar dintre femeile care plângeau pentru Isus, multe urmau să piară împreună cu copiii lor în asediul Ierusalimului. — The Spirit of Prophecy 3:151 (1878).FD 67.3

Femeile din Galileea rămăseseră împreună cu ucenicul Ioan pentru a vedea ce hotărâre se va lua cu privire la trupul lui Isus, care era foarte prețios pentru ele, deși credința lor în Isus ca Mesia cel făgăduit pierise odată cu El.… Femeile au fost uimite să vadă că Iosif și Nicodim, ambii fiind membri onorați și bogați ai Sinedriului, erau la fel de îngrijorați și de interesați cu privire la înmormântarea corespunzătoare a trupului lui Isus. — The Spirit of Prophecy 3:174, 175 (1878).FD 67.4