Tinerii să fie educați ca să le poată sluji altora

Organizați-vă pentru slujire — Tineri și tinere, oare nu puteți voi să formați grupe și, ca niște buni soldați ai lui Hristos, să vă înrolați în lucrare, punându-vă tactul, aptitudinile și talentele în slujba Domnului, pentru a vă salva sufletul de la ruină? În fiecare biserică să fie organizate grupe care să îndeplinească această lucrare.… Tineri și tinere care Îl iubiți cu adevărat pe Isus, nu vreți voi să vă organizați ca lucrători nu numai pentru aceia care se declară păzitori ai Sabatului, ci și pentru aceia care nu sunt de credința voastră? — The Signs of the Times, May 29, 1893.FD 118.1

Învățați metode practice de a face lucrare misionară. — Ceea ce este necesar acum pentru întărirea bisericilor noastre este o lucrare atentă a slujitorilor înțelepți care vor observa și vor dezvolta în biserică talente care pot fi educate pentru a-I sluji Domnului. Cei care lucrează vizitând bisericile ar trebui să le instruiască în domeniul prezentării studiilor biblice și al lucrării misionare. Tinerii, băieți și fete, ar trebui să fie educați pentru a deveni lucrători în cămin, între vecini și în biserică. — The Review and Herald, May 15, 1888.FD 118.2

Tinerii pot să organizeze adunări. — Înainte de a le prezenta aceste lucruri [despre organizarea adunărilor în Australia] studenților de la școala Avondale, câțiva fuseseră angajați cu conștiinciozitate în efortul misionar, vizitând familii, distribuind literatură și organizând studii biblice în locuri aflate la distanțe de până la opt kilometri, dar mulți dintre studenții de aici și din majoritatea altor școli au acționat pe baza teoriei care spune că este mai înțelept să învețe tot ce pot în timp ce se află în școală și numai după ce termină școala să își asume un efort misionar activ.…FD 118.3

Când am cercetat pentru a afla ce ar fi cel mai bine pentru bisericile din New South Wales și pentru acei studenți care avuseseră o experiență în lucrarea pentru Hristos, s-a considerat că este cel mai bine să-i încurajăm pe aceștia să lase școala și să petreacă o săptămână vizitând bisericile, ajutând la organizarea de adunări și unindu-și eforturile cu acelea ale lucrătorilor într-o acțiune serioasă pentru cei care aveau nevoie de ajutor. Astfel, de la Cooranbong au fost trimise șapte persoane, pe lângă pastorul Haskell, care au petrecut săptămâna în biserica din Stanmore, binecuvântând-o printr-o lucrare atât de eficientă și de iubitoare.FD 118.4

Când a fost discutat acest subiect pentru prima oară, unora li s-a părut o problemă serioasă faptul de a pierde o săptămână dintr-un semestru de școală. I-a costat mult să ajungă la școală și, în aparență, aceasta era ultima ocazie de a frecventa școala, iar fiecare lecție era foarte prețioasă. Dar, după ce subiectul a fost regândit, slujirea a fost acceptată cu voioșie, crucea a fost luată pe umeri, iar ea l-a întărit pe purtătorul ei. Niciunul dintre lucrători nu s-a oprit să se odihnească și să se simtă confortabil un timp, ci toți au mers rapid din loc în loc. Au fost primiți cu toată inima. Au găsit suflete singuratice, flămânde după încurajarea spirituală, iar când i-au ajutat pe alții, propriile suflete au fost ajutate. Când s-au întors la școală, acești lucrători au fost plini de bucurie și de curaj. Credința lor se dezvoltase în lucrare și au fost pregătiți să-i încurajeze și să-i ajute pe semenii lor.FD 119.1

Tocmai atunci, pretutindeni în colonie, s-a răspândit o gripă într-o formă severă. Aceasta a apărut la început în orașe, iar apoi a ajuns în zonele rurale. Așa cum era de așteptat, școala a fost unul dintre ultimele locuri unde a ajuns. Pretutindeni în jurul nostru au fost mulți bolnavi, iar studenții care se pregăteau să devină asistenți medicali s-au oferit de bunăvoie să meargă acolo unde era nevoie și să îngrijească bolnavii. Așa că au fost trimiși doi câte doi pentru a acorda tratamente și pentru a îngriji de cei care erau foarte slăbiți.FD 119.2

Experiențele acestea le-au pregătit inimile pentru a prețui și pentru a primi învățătură cu privire la valoarea efortului misionar ca o parte a educației lor. Subiectul acesta a fost prezentat în școală și în biserică pe parcursul Săptămânii de Rugăciune, studenții și profesorii au căutat să respecte recomandările, iar ocazii de a lucra s-au găsit în toate direcțiile. În Sabat și duminică după-amiază, între șaisprezece și douăzeci de studenți sunt angajați în organizarea de adunări de rugăciune, studii biblice, adunări de tineret și predicare în șase până la zece locuri diferite. Am văzut deja un rezultat al acestei lucrări — lucrătorii sunt foarte binecuvântați. Alte rezultate ar putea să fie văzute în viitor. — The Review and Herald, October 4, 1898.FD 119.3