Capitolul 15 - Spiritul dictatorial

Rezultatele spiritului de dominare. — Principiile sfinte pe care le-a dat Dumnezeu sunt reprezentate de focul sfânt, însă un foc obișnuit a fost folosit în locul celui sfânt. Au fost introduse într-un mod subtil planuri contrare adevărului și neprihănirii, motivate de faptul că asta trebuie făcută și cealaltă trebuie făcută, deoarece sunt pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Însă planurile omenești sunt cele care duc la opresiune, nedreptate și răutate. Cauza lui Dumnezeu trebuie să fie eliberată de orice urmă de nedreptate. Ea nu poate avea parte de niciun avantaj prin jefuirea membrilor familiei lui Dumnezeu de individualitatea sau de drepturile lor. Toate aceste practici sunt urâte de Dumnezeu. (...)PC 27.1

Puterea stăpânitoare care s-a dezvoltat, ca și cum pozițiile deținute i-ar face pe oameni dumnezei, mă face să mă tem, și acesta este un motiv de îngrijorare. Ea este un blestem, indiferent cine și unde o manifestă. Această domnie peste moștenirea lui Dumnezeu va da naștere unui așa dezgust față de jurisdicția omenească, încât va duce la apariția unei stări de nesupunere. Oamenii vor înțelege că cei aflați în poziții de responsabilitate nu pot fi persoane de încredere pentru modelarea și croirea minții și caracterului altor persoane. Rezultatul va fi o pierdere a încrederii chiar în modul în care conduc cei mai credincioși oameni. (...)PC 27.2

Spiritul de dominare se extinde la președinții Conferințelor noastre. Dacă un om este încântat de manifestarea puterilor sale și caută să exercite stăpânire peste frații săi, simțind că este învestit cu o autoritate care face din voința sa o putere stăpânitoare, atunci cea mai bună și singura soluție sigură este aceea de a-l înlătura, altfel se va face un rău mai mare. El își va pierde sufletul și va pune în pericol și sufletele altora. „Voi toți sunteți frați.”PC 27.3

Această dispoziție de a domni peste moștenirea lui Dumnezeu va da naștere la o reacție, dacă oamenii nu-și schimbă comportamentul. Cei ce se află în poziții de autoritate ar trebui să manifeste duhul lui Hristos. Ei ar trebui să acționeze așa cum El ar acționa, în fiecare dintre cazurile care solicită atenția. Ei ar trebui să acționeze conștienți de prezența Duhului Sfânt asupra lor. Poziția ocupată de un om nu-l face cu o iotă sau cu o frântură mai mare în ochii lui Dumnezeu. El apreciază numai caracterul. — Scrisoarea 55, 19 septembrie 1895 (către O. A. Olsen).PC 27.4

Cum se împotmolesc roțile lucrării. — Dacă ar fi posibil, dușmanul ar împotmoli roțile lucrării pentru a împiedica adevărurile Evangheliei să se răspândească. Având acest obiectiv, el îi determină pe oameni să simtă că este privilegiul lor acela de a controla conștiința semenilor lor conform propriilor idei pervertite. Ei Îl îndepărtează pe Duhul Sfânt din consiliile lor și apoi, sub puterea și în numele Conferinței Generale, inventează reguli prin care îi obligă pe oameni să se lase conduși de propriile idei, și nu de Duhul Sfânt. (...) PC 27.5

Este nevoie de educație cu privire la drepturile și îndatoririle celor cu poziții de autoritate care au domnit peste moștenirea lui Dumnezeu. Când este pus într-o poziție de încredere un om care nu știe ce fel de spirit ar trebui să exercite atunci când intră în contact cu mintea oamenilor, el are nevoie să învețe principiile de bază cu privire la autoritatea avută asupra semenilor săi. Principiile dreptății trebuie aduse în inimă și apoi țesute în urzeala și croiala caracterului. — Scrisoarea 83, 22 mai 1896 (către O. A. Olsen).PC 27.6

Satana îi atacă în mod susținut pe cei din poziții de responsabilitate. — Dacă vă uitați cu atenție la fiecare direcție amintită de Domnul când a vorbit despre armura creștină, veți păși înaintea Lui cu multă calmitate și veți lucra discret. Nu veți duce cu voi niciun jug pentru a-i lega pe oameni de planurile voastre și nici nu veți încerca să faceți din lucrătorii Domnului supușii vreunei minți limitate. Lucrătorii Lui nu vor fi controlați prin regulile și preceptele omenești. Niciun om să nu fie pus într-o poziție în care să stăpânească asupra moștenirii lui Dumnezeu, pentru că aceasta va pune în pericol deopotrivă sufletul celui care conduce și sufletele celor care sunt sub conducerea lui. — Manuscrisul 140, 6 noiembrie 1902 (principii pentru călăuzirea oamenilor aflați în poziții de responsabilitate).PC 27.7

Să nu se regăsească un spirit poruncitor. — Nu ar trebui să existe un spirit poruncitor între slujitorii Domnului. Nu ar trebui să fie puse juguri pe gâtul celor ce reprezintă moștenirea lui Dumnezeu răscumpărată cu sânge. Orice jug ar trebui să fie zdrobit. Oamenii sunt mult mai prețioși în ochii lui Dumnezeu decât poate estima mintea omenească. Hristos le înțelege valoarea, pentru că El S-a sacrificat pentru răscumpărarea lor. Noi suntem proprietatea Lui, răscumpărați prin sângele vieții Lui. Nu vă semnați supunerea față de nicio stăpânire sau putere omenească. „Voi nu sunteți ai voștri. Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6:19,20) — Manuscrisul 140, 6 noiembrie 1902 (principii pentru călăuzirea oamenilor aflați în poziții de responsabilitate).PC 28.1

Ideile înalte cu privire la poziția deținută sunt periculoase. — Uneori, un om care a fost pus într-o poziție de responsabilitate în calitate de conducător își formează ideea că are o poziție de autoritate supremă și că toți frații lui, înainte de a face pași mai departe, trebuie să vină să-i ceară permisiunea de a face lucrurile pe care simt că ar trebui să le facă. Un asemenea om se află într-o situație periculoasă. El nu mai are imaginea lucrării unui adevărat conducător în poporul lui Dumnezeu. În loc de a fi un sfătuitor înțelept, el își asumă prerogativele unui conducător sever. Dumnezeu este dezonorat de orice manifestare de acest fel a autorității și a înălțării de sine. Niciun om care se bazează pe propria putere nu trebuie să fie vreodată minte și judecată pentru un alt om pe care Domnul îl folosește în lucrarea Sa. Nimeni să nu stabilească reguli și regulamente omenești pentru a stăpâni în mod arbitrar asupra tovarășilor lui de lucrare, care au o experiență vie cu privire la adevăr. — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 491.PC 28.2

Conducere, nu stăpânire. — Niciun om să nu ajungă să se vadă drept stăpânitor, domnitor peste frații săi, pentru a acționa apoi conform impulsurilor sale. Vocea și influența niciunui om nu ar trebui să ajungă vreodată să fie o putere de control. (...) PC 28.3

Sunt instruită de Domnul să spun că poziția nu-i dă niciodată har unui om și nu-l face neprihănit. „Temerea de Domnul este începutul înțelepciunii.” Unii oameni cărora li s-au încredințat poziții de responsabilitate nutresc ideea că poziția este dată pentru preamărirea eului. — Lucrarea misionară medicală, p. 164, 165.PC 28.4

Nu pentru a judeca sau a stăpâni. — Este o lucrare periculoasă aceea de a-i învesti pe oameni cu autoritatea de a judeca și a stăpâni peste semenii lor. Nici ție și nici unui alt om nu i s-a dat puterea de a controla acțiunile poporului lui Dumnezeu, iar efortul în această direcție ar trebui să nu mai fie continuat. (...) Dumnezeu a fost dezonorat de învățătura care a fost dată în bisericile din California de Sud când au privit spre un om care să le fie conștiință și judecată. Dumnezeu nu a autorizat pe niciun om să exercite o putere stăpânitoare asupra tovarășilor săi de lucrare, iar cei care au permis ca un spirit dictatorial să apară în lucrarea lor de slujbași trebuie să experimenteze puterea transformatoare a lui Dumnezeu în inimile lor. Ei l-au așezat pe om acolo unde ar fi trebuit să fie Dumnezeu. — Scrisoarea 290, 29 august 1907, p. 2, 3 (către George W. Reaser).PC 28.5

Președintele de Conferință și autoritatea. — Este o greșeală ca o Conferință să aleagă ca președinte pe cineva care crede că postul său îi va da în mâini putere nelimitată. Domnul m-a instruit să îți spun că nu știi când să folosești autoritatea și când să te abții de la folosirea ei neînțeleaptă. Mai ai multe de învățat înainte de a putea desfășura cu inteligență lucrarea de președinte de Conferință. Trebuie să nu uiți că în lucrarea lui Dumnezeu există un Director general, ale cărui putere și înțelepciune sunt deasupra minților omenești.PC 29.1

Dumnezeu nu va avea nimic de-a face cu metodele de lucru care le permit oamenilor limitați să stăpânească asupra semenilor lor. El face apel la o schimbare hotărâtă. Vocea poruncitoare nu mai trebuie să fie auzită. Domnul are între lucrătorii Săi oameni ai umilinței și ai înțelepciunii și dintre aceștia ar trebui alese persoane care să conducă lucrarea în temere de Dumnezeu.PC 29.2

Ar fi bine dacă fratele Cottrell și cel puțin încă un alt lucrător cu experiență vastă ar fi chemați pentru a se consulta și a evalua planurile tale care influențează lucrarea medicală. Domnul dorește ca slujitorii Săi să poarte responsabilitățile Conferinței într-un spirit de umilință și dependență de El. — Scrisoarea 290, 29 august 1907, p. 2, 3 (către George W. Reaser).PC 29.3

Planurile prin care oamenii sunt oprimați nu au aprobarea lui Dumnezeu. — Dumnezeu nu va aproba niciun plan prin care un om să-i stăpânească sau să-i oprime pe semenii lui, nici în cel mai mic grad. Singura speranță pentru omul căzut este să privească la Isus și să-L primească drept unic Mântuitor. Îndată ce un om începe să facă reguli de fier pentru alții, îndată ce începe să-i subjuge și să-i dirijeze pe alții după propria minte, el Îl dezonorează pe Dumnezeu și își pune în pericol atât propriul suflet, cât și pe cel al fraților săi. Păcătosul poate găsi speranță și neprihănire numai în Dumnezeu și nicio făptură umană nu rămâne în neprihănire dacă nu are credință în Dumnezeu și nu păstrează o legătură vie cu El. O floare de pe câmp trebuie să-și aibă rădăcinile în pământ. Ea are nevoie de aer, de rouă, de ploaie și de lumina soarelui. Va înflori doar dacă beneficiază de aceste condiții și toate acestea vin de la Dumnezeu. Tot așa este și cu oamenii. Noi primim de la Dumnezeu cele necesare vieții spirituale. Suntem avertizați să nu ne încredem în oameni și să nu ne bazăm pe puterea omenească. — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 366, 367.PC 29.4

Președintele de Conferință. — Iar și iar repet avertizarea: Niciodată nu puneți ca președinte de Conferință un om care crede că o astfel de poziție îi va da putere să dicteze și să controleze conștiințele altora. Este un lucru natural ca omul să aibă o înaltă apreciere de sine. Vechile obiceiuri se luptă pentru supremație, dar omul care ocupă o poziție de încredere nu trebuie să se slăvească pe sine însuși. PC 29.5

Lucrătorul care în fiecare zi își supune voința voinței lui Hristos va fi educat să se ferească de o astfel de concepție. El va pune în practică virtuțile caracterului lui Hristos în toată smerenia și blândețea inimii, ceea ce le va aduce prețioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu tuturor acelora cărora lucrarea lui ar trebui să le aducă beneficii. Ei vor fi liberi să manifeste harul care li s-a acordat pentru a înțelege prețioasele privilegii pe care sfinții le au ca membri ai trupului lui Hristos.PC 29.6

Cel căruia i-au fost încredințate responsabilități sfinte ar trebui să manifeste întotdeauna blândețea și înțelepciunea lui Hristos, pentru că astfel el devine un reprezentant al caracterului și al metodelor lui Hristos. Niciodată nu ar trebui să uzurpe autoritatea, să poruncească sau să amenințe spunând: „Dacă nu faci cum îți spun eu, nu vei primi nicio plată de la Conferință.” Un om care spune astfel de cuvinte nu-și are locul în postul de președinte al Conferinței. El va face din oameni robi ai judecății sale. — Scrisoarea 416, 30 decembrie 1907, p. 5, 6 (către A. G. Daniells și W. C. White).PC 29.7

Înlăturați-l pe cel care este dictator. — Spiritul de dominare se extinde la președinții Conferințelor noastre. Dacă un om este încântat de manifestarea puterilor sale și caută să exercite stăpânire peste frații săi, simțind că este învestit cu o autoritate care face din voința sa o putere stăpânitoare, atunci cea mai bună și singura soluție sigură este aceea de a-l înlătura, altfel se va face un rău mai mare, el își va pierde sufletul și va pune în pericol și sufletele altora. „Voi toți sunteți frați.” Această dispoziție de a domni peste moștenirea lui Dumnezeu va da naștere la o reacție, dacă oamenii nu-și schimbă comportamentul. Cei ce se află în poziții de autoritate ar trebui să manifeste duhul lui Hristos. Ei ar trebui să acționeze așa cum El ar acționa în fiecare dintre cazurile care solicită atenția. — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 362.PC 29.8