Capitolul 16 - Controlul asupra minții oamenilor

Descoperiți dragostea lui Dumnezeu. — Nu ar trebui să luptăm pentru a modela oamenii după propriile noastre idei, înclinații și practici. Prin vieți neegoiste, consacrate, prin puterea Duhului Sfânt care să lucreze în mințile noastre, noi trebuie să descoperim nu propriile căi și voințe, ci puterea dragostei Celui care S-a dat pe Sine pentru a ne duce de la propriile trăsături de caracter spre desăvârșirea caracterului lui Hristos. El a murit pentru ca noi să cultivăm atributele caracterului Său și pentru a înălța, a curăți și a desfăta inimile și viețile altora. — Scrisoarea 2, 17 martie 1898, p. 1, 2 (către cei din conducerea bisericilor noastre).PC 31.1

Sensibili și plini de compasiune. — Sunt oameni mult mai buni, mult mai capabili să lucreze pământul decât să se ocupe cu mințile oamenilor. Ei nu sunt sensibili și le lipsește compasiunea. Cei ce fac cel mai bun și cel mai înalt serviciu în slujba lui Isus Hristos trebuie să copieze Modelul în toate acțiunile lor administrative și în lucrurile spirituale. Dumnezeu nu vede cum vede omul, iar rezultatul acestei împietriri a inimii unuia față de altul este o ofensă la adresa Lui și o dezonorare a Numelui Său sfânt. — Scrisoarea 16d, 7 mai 1892, p. 3 (către fratele Haskell).PC 31.2

Modelarea minții altor oameni. — Cât de mult mă doare inima când văd președinți de Conferințe care își asumă sarcina de a-i selecta pe cei pe care cred că pot să-i formeze pentru a lucra cu ei în câmp! Acești președinți îi aleg pe cei care nu se deosebesc de ei înșiși și care vor lucra ca niște simple mașinării. Niciun președinte nu are vreun drept să facă acest lucru. Îngăduiți-le altora să alcătuiască planuri și, dacă ei dau greș în unele lucruri, nu considerați că aceasta este o dovadă că nu sunt capabili să gândească. Frații noștri aflați în pozițiile de cea mai înaltă răspundere au avut nevoie de o disciplină îndelungată pentru a învăța cum să-și folosească judecata. — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 304.PC 31.3

Dumnezeu dorește ca și alții să fie învățați. — Ideea că mintea și judecata unui singur om pot gestiona chestiuni importante, și astfel să fie văzute ca o voce pentru popor, este un mare rău și îl pune în pericol, așa cum a mai făcut-o, pe cel ce se află într-o poziție de responsabilitate, dar și pe cei ce cooperează cu el. Dumnezeu nu i-a dat niciunui om toată înțelepciunea și, odată cu el, nici nu va pieri toată înțelepciunea. Cei aflați în poziții de încredere ar trebui, cu modestie, să privească opiniile altora ca fiind vrednice de respect sau corecte așa cum sunt și ale lor. Ei ar trebui să își aducă aminte că Dumnezeu i-a făcut pe alți oameni la fel de valoroși precum sunt ei și că Dumnezeu dorește să îi învețe și să îi călăuzească pe acești oameni. — Manuscrisul 55, 3 iunie 1897 (dezvoltarea lucrătorilor).PC 31.4

Dați-le credit și altora. — Mi-a fost arătat că există o practică de care cei aflați în poziții de responsabilitate ar trebui să se ferească, pentru că este în detrimentul lucrării lui Dumnezeu. Oamenii aflați în poziții înalte nu ar trebui să domnească peste moștenirea lui Dumnezeu și să poruncească peste tot ce este în jurul lor. Prea mulți au prescris trasee ale lucrării pe care le-ar vrea urmate de ceilalți. Lucrătorii au încercat să urmeze calea aceasta cu o credință oarbă, fără să își pună la lucru propria judecată cu privire la lucrurile pe care le aveau în mână. Ei ar fi urmat direcțiile trasate de directori, indiferent dacă aceștia erau prezenți sau nu. Dar, în numele lui Hristos, vă rog ca această lucrare să înceteze. Dați-le oamenilor o șansă să-și exercite judecata individuală.PC 31.5

Oamenii care ascultă de conducerea altora și care sunt dispuși ca alții să gândească pentru ei sunt nepotriviți pentru a fi învestiți cu responsabilitate. Conducătorii noștri sunt deficitari la acest capitol. Dumnezeu nu le-a dat unora mai aleși toată puterea creierului din lumea aceasta. Oamenii din poziții de responsabilitate ar trebui să le dea credit și altora cu privire la rațiune, judecată și prevedere și să-i vadă ca pe unii capabili să facă lucrarea ce a fost încredințată mâinilor lor.PC 32.1

Frații noștri din conducere au făcut o mare greșeală trasând toate direcțiile pe care lucrătorii ar trebui să le urmeze, iar aceasta a dus la greșeli, la lipsa unui spirit de purtare de grijă din partea lucrătorilor, pentru că ei s-au bazat pe alții pentru toate planificările lor, în timp ce ei înșiși nu și-au asumat nicio responsabilitate. Dacă oamenii care și-au asumat această responsabilitate ar ieși din rândurile noastre sau ar muri, în ce stare de lucruri s-ar afla instituțiile noastre!PC 32.2

Conducătorii ar trebui să pună responsabilități și asupra altora și să le permită acestora să plănuiască, să conceapă și să execute, astfel încât să câștige experiență. Spuneți-le un cuvânt de sfătuire, dacă este necesar, dar nu le luați toată lucrarea de teamă că frații ar putea face greșeli. Dumnezeu să aibă milă de lucrarea în care mintea unui singur om și planurile unui singur om sunt urmate fără nicio discuție. Dumnezeu nu ar fi onorat dacă ar exista o astfel de stare de lucruri.PC 32.3

Toți lucrătorii noștri ar trebui să aibă un spațiu în care să-și manifeste propria judecată și înțelepciune. Dumnezeu le-a dat oamenilor talente pe care El le vrea folosite. Le-a dat minte și vrea ca ei să gândească profund, să judece și să planifice ei înșiși, nu să depindă de alții care să gândească și să planifice pentru ei. — Scrisoarea 12, 28 octombrie 1885 (către Butler și Haskell).PC 32.4

Poziția nu implică o autoritate pentru a dicta. — Fiecare ramură a lucrării lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscută. „El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:11,12). Textul acesta arată că trebuie să fie diferiți lucrători, diferite instrumente. Fiecare are o lucrare deosebită. Nimănui nu i se cere să se implice în lucrarea altuia și, cu toate că nu e calificat, să încerce să o facă. Dumnezeu i-a dat fiecăruia după puterea lui. Un om poate crede că poziția lui îi dă autoritate să le dicteze altor lucrători, dar lucrurile nu stau așa. Necunoscându-le lucrarea, el ar dezvolta acolo unde ar trebui să restrângă și ar restrânge acolo unde ar trebui să dezvolte, deoarece nu poate vedea decât acea parte a viei, acolo unde lucrează el. — Mărturii, vol. 8, p. 170, 171.PC 32.5