Capitolul 18 - Delegarea

Puneți responsabilități și asupra altora. — Conducătorii ar trebui să pună responsabilități și asupra altora și să le îngăduie să gândească, să plănuiască și să execute, astfel încât să poată câștiga experiență. Dați-le sfaturi când este necesar, dar nu le luați lucrarea doar pentru că voi credeți că ei fac greșeli. Dumnezeu să aibă milă de lucrarea Sa, dacă se va ajunge ca ideile și planurile unui singur om să fie respectate mai presus de orice discuție! El nu ar fi onorat, dacă ar exista o asemenea stare de lucruri. Toți lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea de a-și exercita propria judecată și înțelepciune. Dumnezeu le-a dăruit oamenilor talente pe care dorește ca ei să le folosească. El le-a dăruit minte și așteaptă ca ei să gândească singuri, să-și alcătuiască propriile planuri, nu să depindă de alții care să gândească în locul lor.PC 36.1

Consider că deja v-am prezentat acest subiect de multe ori, dar nu văd nicio schimbare în modul vostru de a lucra. Vrem ca fiecare om responsabil să pună responsabilități și asupra altora. Puneți-i pe alții să îndeplinească lucrări care le vor cere să alcătuiască planuri și să-și folosească judecata. Nu-i învățați să depindă de judecata voastră. Tinerii trebuie să fie educați pentru a ajunge niște oameni care gândesc. Frații mei, să nu credeți nicio clipă că opinia voastră este desăvârșită, că toți cei care lucrează alături de voi trebuie să fie umbrele voastre, trebuie să fie ecoul cuvintelor voastre, să repete ideile voastre și să execute planurile voastre. — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 302, 303.PC 36.2

Priviți la Dumnezeu, nu la om. — Am avut o discuție prelungită cu fr. Bell. I-am spus multe lucruri. Am încercat să-i prezint ocaziile în care fiecare dintre oamenii noștri din conducere a făcut greșeli și a împiedicat lucrarea pe care cu toții erau atât de doritori să o vadă avansând. Fiecare dintre ei a crezut că el este cel care trebuie să poarte toate responsabilitățile; s-au întins pe prea multe planuri și au eșuat în a-i educa și pe alții să gândească, să treacă la acțiune, să se îngrijească, să ridice poveri, și aceasta pentru că nu le-au dat nicio șansă.PC 36.3

I-am spus fratelui Bell că nu acesta este planul lui Dumnezeu. El însuși a făcut la fel și și-a atras asupra lui o sumedenie de poveri pe care nu are puterea de a le purta și nici nu are capacitatea de a face dreptate în vreuna dintre ele. Dumnezeu i-a dat fiecărui om lucrarea sa, conform puterilor fiecăruia, iar atunci când un om a nutrit ideea că el trebuie să-și asume toate responsabilitățile, crezând că poate face desăvârșit lucrarea altuia, atunci cel în cauză a păcătuit împotriva lui însuși și împotriva fraților lui. El i-a învățat pe oameni să se uite la sine, să aștepte ca totul să vină prin el, fără a fi educați să privească spre Dumnezeu sau să aștepte ca El să facă mari lucrări pentru ei. Aceștia au depins de alții și s-au încrezut în alții, în loc să se încreadă în Dumnezeul cel viu, de aceea mulți nu au experiența pe care ar fi putut s-o aibă și care i-ar fi făcut lucrători eficienți. — Scrisoarea 24, 23 august 1883, p. 1, 2 (către Willie și Mary White).PC 36.4

Lăsați-i și pe alții să poarte responsabilități. — Sunt îndurerată când văd continua voastră activitate obositoare. Faceți-i și pe alții să lucreze, și atunci veți munci mult mai puțin. Dumnezeu nu vă vrea jertfiți nici pe tine, nici pe fr. Haskell. Ce vrea El este să lucrați mai puțin și să faceți planuri mai bune, în bun spirit administrativ. Vor fi vremuri când eforturile voastre deosebite vor fi necesare, dar protestez împotriva asumării unei munci atât de mari. Dumnezeu nu v-o cere și voi nu ar trebui să o faceți. Oare veți lua aminte la acest sfat? Oare îi veți lăsa și pe alții să poarte responsabilități, chiar dacă fac gafe — în timp ce voi veți rămâne în viață și le veți arăta cum să lucreze?PC 36.5

Mi-a fost arătat că tu și fr. Haskell ar trebui, la vârsta voastră ^{2Butler avea 52 de ani, iar Haskell avea 53 de ani.}, să puneți poveri asupra altora. Mergeți la mai puține adunări de tabără, vorbiți mai puțin, lucrați mai puțin la acele tabere unde participați, iar aceasta îi va forța pe alții să iasă în față și să câștige o experiență care le va fi esențială. Pentru a reuși acest lucru, trebuie ca voi să faceți mai puțin și alții să facă mai mult. Vrem să avem mai departe ajutorul tuturor brațelor cu vechime, iar lucrarea, după cum mi-a fost arătat, va crește din ce în ce mai mult în dimensiune și importanță. Avem nevoie de consilierea acestor oameni experimentați. Nu putem să renunțăm la ei. Aceasta nu este vocea sorei White, ci este un mesaj pentru voi de la Dumnezeu. Oare veți lua amândoi aminte la el? Veți fi mai prudenți? Veți deveni administratori și veți lucra mai puțin? — B-117-1886, 25 iunie 1886, p. 6 (către fr. Butler).PC 37.1

Pericolul înălțării de sine. — Fratele meu, mă interesează profund situația ta, altfel nu ți-aș fi scris așa cum am făcut-o. Dar vreau să fiu cinstită cu mine însămi. Spun lucrurile așa cum sunt și, chiar dacă aș dori ca cei de la sanatoriu să fie într-o perfectă unire, nu aș vrea ca această unire să aibă acel caracter și acea calitate date de situația în care tu ești mintea și rațiunea fiecăruia dintre ei, iar ei consideră că orice propunere, plan, cuvânt sau acțiune din partea ta va fi fără greșeală. Biruința vine prin marele număr de sfetnici. Dumnezeu nu ar vrea ca mai multe minți să fie umbra minții unui singur om. Dumnezeu le-a dat oamenilor creier pentru a-l folosi, intelect pentru a fi dezvoltat și pus la lucru spre slava Lui; El va fi Acela care va modela, va controla și va croi mintea oamenilor după voia Sa. Oamenii sunt doar oameni, indiferent care ar fi lucrarea lor. Cu cât poziția sa implică mai multă responsabilitate, cu atât este mai important ca cel ce o ocupă să nu primească mai multă laudă și înălțare decât este necesar pentru binele lui. De fapt, oamenii sunt ruinați prin lauda și cinstea care li se dau ca și cum ar fi infailibili. Deși este normal ca respectul cuvenit să fie acordat celui căruia Dumnezeu i-a încredințat mai multe talente decât cele obișnuite, acel om astfel înzestrat ar trebui să umble mai smerit și mai aproape de Dumnezeu cu fiecare pas făcut. Toată influența pe care i-o dau aceste capacități îl vor face mai bun, mai sfânt, mai smerit și mai blând cu inima sau îl vor face să creadă, așa cum au crezut unii, că el nu este un om obișnuit, că poate face lucruri pe care alții nu le pot face și nu va păcătui. Aceasta este o greșeală des întâlnită, dar este una distrugătoare. Acel om trebuie să învețe zilnic lecții importante de la cel mai mare Învățător pe care L-a cunoscut vreodată lumea. Hristos trebuie să locuiască în inima omului, așa cum sângele trebuie să fie în trup pentru a duce întregului organism puterea de viață. Nu-mi ajung cuvintele să spun cât de urgentă e această problemă, cât de mult aș vrea să ți-o subliniez pentru a nu ajunge să te încrezi în tine însuți. — Scrisoarea 7, 26 aprilie 1886 (către J. H. Kellogg).PC 37.2

Datoria de a-i educa pe alții. — Deși ar putea să îți pară greu să te detașezi de răspunderile pe care alții nu și le pot asuma, este datoria ta să îi instruiești și pe alții să preia acele poziții de responsabilitate, astfel încât, dacă ai vrea să iei o pauză pentru o schimbare sau pentru odihnă — lucruri la care ai dreptul —, să o poți face. Cred că tu și soția ta ar trebui să faceți o vizită în California. Din nou ai lucrat intens și sub o mare presiune. Dumnezeu ți-a cruțat viața, dar nu ești nemuritor și s-ar putea să mori, așa cum au făcut-o și alții înaintea ta care au trăit doi ani într-unul singur.PC 37.3

Timp de ani de zile problemele sanatoriului mi-au fost prezentate și mi-a fost arătat că ți-ai luat prea multe poveri, spre paguba ta, și, făcând astfel, i-ai privat pe alții de a câștiga experiență. Cei ce sunt în preajma ta la sanatoriu sunt gata să-și dea acordul în orice mișcare ai face, în orice propunere ai face, spunând „da”, dar fără a-și folosi propria judecată și fără a-și pune mintea la lucru într-o gândire profundă, pentru a avea opinii sănătoase și idei clare, nu doar împrumutate, ci propriile opinii și idei. Oamenii aflați în poziții de responsabilitate s-au calificat în direcția aceasta prin același proces prin care tu și alții ați trecut pentru a fi potriviți pentru o astfel de lucrare. Acum, dacă nu lași responsabilități și asupra acestor persoane, ele vor face lucrarea, dar nu mai mult decât ca niște mașinării aflate la dispoziția ta. Capul tău gândește, plănuiește, învârte manivela, pornește motorul, învârte din nou. Acesta este unul dintre motivele pentru care astăzi avem atât de puțini oameni care să gândească; acesta este motivul pentru care cei ce lucrează cu mintea părăsesc rândurile noastre și se duc în mormânt, pentru că trebuie să fie creierul altora. Îți spun deschis, cum i-ar spune o mamă fiului ei: aici ai făcut o greșeală majoră. Nu voi încerca acum să identific fiecare dintre aceste greșeli, dar ai o plăcere pentru supremație — indiferent dacă o vezi sau nu —, plăcere care nu ar mai fi fost nutrită dacă ai fi avut lângă tine oameni care să se dezvolte ca medici folositori, oameni care să se dezvolte constant și pe ajutorul cărora te-ai fi putut baza. Însă tu nu le-ai dat avantajele pe care, dacă ai fi fost în situația lor, le-ai fi pretins în dreptul tău. Ei au avut nevoie să faci pentru ei mai multe decât ai făcut, și situația chiar a cerut-o la acel moment, pentru a-i face desăvârșiți pentru lucrare. Dar tu, indiferent dacă premeditat, cu știință sau nu, i-ai limitat să vină până la un punct, dar nu mai departe. Nu este drept nici pentru ei, nici pentru tine și nu este drept nici pentru sanatoriu să depindă atât de mult de un singur om. Nu așa ar trebui să fie în instituțiile noastre, pentru că nu aceasta este calea lui Dumnezeu. — Scrisoarea 7, 26 aprilie 1886 (către J. H. Kellogg).PC 37.4

Înțelepciune de la Dumnezeu, care să fie împletită cu experiențe zilnice. — Cu harul lui Hristos în suflet, vei putea fi puternic prin Dumnezeu, respingând puterile întunericului. Nicio altă putere în afara adevărului nu te va putea ține tare, având întotdeauna slava lui Dumnezeu înaintea ochilor. Cei ce lucrează alături de tine au responsabilități solemne. Le-ai acordat încredere și este datoria lor să se bazeze pe Dumnezeu, să privească numai spre slava Lui, prinzându-se cu tărie de brațul Atotputerniciei, fără a se încrede în brațul omenesc. Ar trebui să dea tot ce pot din capacitățile încredințate lor de Dumnezeu, pentru că vor avea de dat socoteală în fața aceluiași Dumnezeu; ei trebuie să se dezvolte constant, să nu se oprească niciodată din progres. În acest sfânt război ar trebui puse la bătaie toate înzestrările pe care le au ca soldați ai lui Isus Hristos. Ar trebui dobândită orice știință despre care apostolul ar spune că este o știință pe drept numită astfel. Orice poate întări sau dezvolta mintea ar trebui să fie cultivat la nivelul maxim al capacității individuale. Dincolo de orice, acesta ar putea fi un privilegiu pentru cei cu care lucrezi. Acum însă doar puțini sunt cei care se ridică la acest nivel și există pericolul să fie amăgiți de propriile realizări. Dacă nu cresc, atunci vor regresa, și tu însuți vei fi amăgit în lipsa înțelepciunii care vine de la Dumnezeu și care ar trebui să fie împletită în experiența zilnică a ta, dar și a lor. PC 38.1

M-am gîndit la motivele pentru care nu ai încredințat responsabilități și altor lucrători. Totuși tu nu ai fost atât de mult dezmăgit pe cât a fost de îndurerat și dezamăgit Răscumpărătorul nostru de gafele din lucrarea noastră. Noi I-am arătat atât de puțină credincioșie Celui care ne-a cumpărat cu prețul sângelui Său!PC 38.2

Sunt încântată de fiecare fărâmă de interes pe care o arăți în cele religioase. Calea de a deveni mare și nobil este aceea de a fi ca Isus, curat, sfânt, nepătat. Onoarea pe care o poți primi din partea oamenilor mari sau a medicilor nu este atât de valoroasă, după părerea mea, ci onoarea primită de la Domnul este de cea mai mare valoare. Nu vreau să fii aproape biruitor, ci un biruitor deplin, mai mult decât biruitor prin Cel care te-a iubit și Și-a dat viața pentru a te salva de la pierzare. Ai nevoie de o încredere zilnică în Dumnezeu, mai mare, mai multă. Aș vrea să fii cel mai fericit om care va fi în ceruri. Aș vrea să ai pace cu Dumnezeu aici și să ajungi în cer. Trebuie să duci lupta credinței pentru a învinge scepticismul și infidelitatea. — Scrisoarea 7, 26 aprilie 1886 (către J. H. Kellogg).PC 38.3

Sfat adresat unui conducător posesiv. — În timp ce tu ai prea multe de făcut, alții au prea puține. Nu le dai altora oportunitatea de a-și mări eficiența prin experiență practică. Ești dispus să fii ajutat și asistat dacă cei ce te ajută îți vor lăsa ție principala responsabilitate. În special între cei din zona ta, vrei să fii pus deasupra oricăruia dintre ei.PC 39.1

Nu pari a avea capacitatea de a-i educa pe tineri și a le da șansa să facă ceea ce pot cu talentele lor, dacă li s-ar oferi o ocazie pentru a învăța. Aceasta este lucrarea care trebuia făcută și pe care ai lăsat-o nefăcută. Dacă nu ai fi fost egoist, dacă ai fi avut o smerenie și o blândețe asemănătoare cu ale lui Hristos, atunci ai fi învățat cum să-i instruiești pe tineri pentru a fi folositori în slujire. (...)PC 39.2

Nu ai căutat cu răbdare să îi familiarizezi și pe alții cu toate aspectele lucrării. Aceasta s-a întâmplat pentru că îți dorești să fii primul și nu vrei ca alții să cunoască detaliile lucrării sau să devină la fel de eficienți ca tine. Ai mult prea multă încredere de sine, îți supraestimezi propriile capacități. Astăzi ar fi trebuit să ai alături de tine un număr frumos de lucrători capabili, pe care să-i fi instruit. Însă tu ai făcut lucrurile după concepțiile tale înguste, iar acum ești aproape singur. (...)PC 39.3

Este de datoria ta să-ți schimbi cursul acțiunii. Învață să vezi și să recunoști capacitățile și talentele celorlalți, dincolo de ale tale. Pentru Hristos, nu domni peste moștenirea Lui, ci fă-te un exemplu pentru turmă! Oferă-le altora beneficiile cunoștințelor pe care ți le-a dat Domnul! El ți-a dat această cunoaștere pentru ca tu să o împarți altora. Învață-i pe alții tot ceea ce știi, nu într-o manieră arbitrară, luând în râs greșelile lor sau ridiculizând ignoranța lor, ci într-un spirit de bunăvoință, așezându-te pe tine însuți la picioarele lui Isus ca un ucenic! Ia-i pe tineri la tine acasă, fii instructorul lor, învățându-i așa cum ai învăța elevii la școală! — Scrisoarea 10, 27 octombrie 1894 (către J. O. Corliss).PC 39.4

În lucrarea Sa de astăzi, Domnul ar fi încântat dacă cei ce sunt implicați în vreo ramură a slujirii Sale s-ar feri de tendința de a-și asuma responsabilități pe care nu sunt chemați să le poarte. Unii dintre slujitorii Săi sunt chemați să se ocupe de aspectele administrative ale lucrării Sale de pe acest pământ; alții sunt chemați să se ocupe de aspectele spirituale. Fiecare lucrător trebuie să se străduiască să își facă bine partea, lăsându-i pe alții să poarte de grijă responsabilităților încredințate lor. — Review and Herald, 5 octombrie 1905.PC 39.5

Puneți responsabilități asupra altora. — Consider că deja v-am prezentat acest subiect de multe ori, dar nu văd nicio schimbare în modul vostru de a lucra. Vrem ca fiecare om responsabil să pună responsabilități și asupra altora. Puneți-i pe alții să îndeplinească lucrări care le vor cere să alcătuiască planuri și să-și folosească judecata. Nu-i învățați să depindă de judecata voastră. Tinerii trebuie să fie educați pentru a ajunge niște oameni care gândesc. Frații mei, să nu credeți nicio clipă că opinia voastră este desăvârșită, că cei care lucrează alături de voi trebuie să fie umbrele voastre, trebuie să fie ecoul cuvintelor voastre, să repete ideile voastre și să execute planurile voastre. — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 302, 303.PC 39.6

Nicio autoritate regească în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. — Dumnezeu nu a întemeiat nicio putere regească în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, putere care să controleze întregul corp sau vreo ramură a lucrării. El nu a hotărât ca povara conducerii să stea pe umerii câtorva oameni. Responsabilitățile sunt distribuite către un mare număr de oameni competenți. — Mărturii, vol. 8, p. 236.PC 39.7