Capitolul 21 - Instruirea conducătorilor

Împărțiți responsabilitățile. — Sunt un pic îngrijorată cu privire la tine. Am visat că îmi spuneai unele dintre încercările prin care treci și ți-am răspuns: „Fratele meu, dacă ai avea același spirit pe care l-a avut Moise, ai avea alături de tine lucrători credincioși. Când Moise era foarte împovărat, Domnul i l-a trimis pe Ietro ca sfătuitor și ajutor. Sfatul a fost primit și poverile care veniseră asupra lui au fost împărțite cu alții, în felul acesta obținându-se două lucruri: Moise a fost despovărat și nu și-a pus viața în pericol, iar oamenii au învățat să poarte responsabilități care să-i califice pentru a lucra în poziții de încredere, pentru ca Israel să nu învețe să privească la un om și să se încreadă într-un om și nici să nu creadă că nimeni nu poate face pentru ei nimic, dacă problema nu era adusă înaintea acelui om. Acum, știu că este greu să renunți la anumite responsabilități și să le dai altora ocazia de a avea avantajele și sfatul cunoștinței tale. Dar, dacă nu se face acest lucru, ei vor avea de mers mai departe cu o conducere stângace, fără instruirea și sfatul pe care au acum privilegiul de a le primi.” — Scrisoarea 64, 1886.PC 44.1

Președintele educă și instruiește. — Prin modul în care tratează lucrurile, președintele unei Conferințe îi va educa pe pastorii aflați sub conducerea lui și împreună vor putea educa bisericile în așa fel încât să nu fie necesar să-i cheme pe pastorii aflați în misiune pentru a rezolva dificultățile și disensiunile din biserică. Dacă slujbașii Conferinței își vor îndeplini, ca niște ispravnici credincioși, îndatoririle rânduite de Cer, lucrarea din Conferințe nu se va împiedica în dificultățile care vor apărea. Iar dacă vor proceda în acest fel, lucrătorii vor deveni oameni puternici și responsabili, care nu vor da greș și nu vor fi descurajați când se vor afla într-o situație dificilă. — Slujitorii Evangheliei, p. 419.PC 44.2

În ajutorul celor fără experiență. — Sunt instruită să le spun celor cărora Dumnezeu le-a încredințat multe talente: Ajutați-i pe cei fără experiență și nu-i descurajați! Acordați-le încrederea voastră, oferiți-le un sfat părintesc, învățați-i așa cum i-ați învăța pe elevii de la școală! Nu le pândiți greșelile, ci admiteți că au talente nedezvoltate și instruiți-i să folosească în mod corect aceste puteri! Educați-i cu toată răbdarea, încurajându-i să meargă mai departe și să facă o lucrare importantă! În loc de a-i ține blocați în rezolvarea unor lucruri de importanță minoră, dați-le ocazia să obțină o experiență prin care să se dezvolte și să ajungă lucrători de încredere. În felul acesta, cauza lui Dumnezeu va avea mult de câștigat.PC 44.3

Cei aflați în poziții de responsabilitate ar trebui să caute să-i familiarizeze și pe alții cu toate aspectele lucrării. În felul acesta vor demonstra faptul că nu caută să fie cei dintâi, ci sunt bucuroși ca și alții să cunoască detaliile și să devină la fel de eficienți ca și ei. Cei care își vor îndeplini această datorie cu credincioșie vor reuși, în timp, să aibă alături de ei un număr mare de lucrători capabili pe care i-au instruit. Dacă vor face ca toate lucrurile să fie conforme concepțiilor lor înguste și egoiste, atunci vor rămâne aproape singuri. — Advent Review and Sabbath Herald, 1 decembrie 1904.PC 44.4

Conducători care se tem să-i învețe și pe alții. — Dacă cei pe care noi i-am învățat își vor dezvolta în slujirea lor energii și capacități superioare nouă, atunci ar trebui să ne bucurăm de privilegiul avut în lucrarea de educare a acestora. Dar există pericolul ca unii, aflați în poziții de responsabilitate ca profesori sau conducători, să acționeze ca și cum talentele și capacitățile le-au fost oferite numai lor, ca și cum ei sunt cei care trebuie să facă toată lucrarea pentru a se asigura că este făcută așa cum trebuie. Ei vor avea tendința de a găsi greșeli în tot ceea ce nu poartă semnătura lor. Cauza lui Dumnezeu pierde o mulțime de talente, pentru că mulți lucrători, dorind să fie cei dintâi, vor să fie conducători, dar niciodată conduși. Iar atunci când cercetează de aproape și critică tot ceea ce face un altul, sunt în pericolul de a privi ca desăvârșit ceea ce iese din mâna lor. — Advent Review and Sabbath Herald, 1 decembrie 1904.PC 44.5

Recunoașterea talentelor. — Cei ce sunt puși în poziții de responsabilitate ar trebui să simtă că e de datoria lor să recunoască talentele. Ei ar trebui să învețe cum să-i folosească pe oameni și cum să-i sfătuiască. Dacă se fac greșeli, nu ar trebui să se retragă, considerând că e mai ușor să facă ei înșiși lucrarea decât să-i învețe pe alții. Cei ce învață trebuie să fie instruiți cu răbdare, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo. Ar trebui depus orice efort pentru ca, prin învățătură și exemplu, să fie predate metodele corecte.PC 45.1

Mulți dintre cei care au asupra lor responsabilități, care au fost aleși ca președinți de Conferințe, nu au fost selectați datorită desăvârșirii caracterului lor sau pentru cunoștințele lor superioare, ci pentru că Domnul a arătat că, dacă ei vor fi suficient de smeriți pentru a învăța, și nu pentru a se crede gata de absolvire, El îi va învăța calea Sa. — Manuscrisul 55, 3 iunie 1897 (dezvoltarea lucrătorilor).PC 45.2