Capitolul 24 - Mustrarea pentru greșeli

Există situații în care trebuie să protestezi. — Atunci când în biserică sunt oameni care iubesc mai mult bogățiile decât neprihănirea și care sunt gata să obțină avantaje de pe urma semenilor lor prin manevre necinstite, oare nu e vremea pentru a protesta? Și atunci când oameni care ocupă poziții de conducători și profesori acționează în virtutea unor idei și sofisticării spiritiste, oare ar trebui să tăcem, de teamă că le-am diminua influența, în timp ce sunt amăgite suflete? Satana va folosi fiecare avantaj pe care-l poate obține pentru a duce sufletele în confuzie și dificultate cu privire la lucrarea bisericii, cu privire la lucrarea lui Dumnezeu și cu privire la cuvintele de avertizare pe care El le-a dat prin mărturiile Duhului Său pentru a preveni turma Sa cu privire la uneltirile dușmanului. — Manuscrisul 72, 1904, p. 6.PC 49.1

Îndreptarea să se facă în neprihănire. — Atunci când este necesar ca un pastor să facă o lucrare de îndreptare prin mustrare, trebuie să fie foarte atent să acționeze cu neprihănire și înțelepciune. Nu trebuie să denunțe greșeala cu asprime înaintea celor care nu cunosc adevărul. Cei neconvertiți îi judecă pe slujitorii lui Dumnezeu după astfel de acțiuni și trag concluzia că lucrarea lor nu poate fi lucrarea lui Dumnezeu. Cei ce nu au credința noastră, dar care sunt convinși de adevăr, când văd lipsa de unitate între pastorii care pretind că ascultă de adevăr, își închid inimile spunând: „Nu vrem nimic de felul acesta.” Astfel, printr-o vorbire nesfințită, sufletele sunt îndepărtate de adevăr și este dat un exemplu care creează condițiile în care pot fi coborâte în țărână lucrurile legate de adevăr și de neprihănire. Atunci când sunt ispitiți să spună cuvinte aspre de critică și judecată, lucrătorii noștri ar trebui să-și aducă aminte că tăcerea e de aur. — Advent Review and Sabbath Herald, 14 noiembrie 1907.PC 49.2