Capitolul 27 - Prea mare atenție pentru lucrurile mici

Sfat adresat unui conducător. — Am știut că nu ar fi trebuit să mergi niciodată singur în Europa, din acest motiv: aloci prea mult timp unor lucruri minore, în timp ce neglijezi lucrarea pe care tu o poți face, și alții nu. Ești atât de scrupulos ca toate lucrurile să se facă într-un anume fel, ești atât de hotărât în privința aceasta, încât este aproape imposibil ca cineva să poată lucra alături de tine. Dacă ar fi trimiși oameni care să ajute în Anglia, tu i-ai pune să facă tot felul de lucruri neimportante în loc să îi atragi la inima ta și să îi instruiești cum să fie folositori, astfel încât tu să poți merge în câmpuri mai largi. Eul este prea mult implicat aici. (...) PC 53.1

Nu pot spune cine va fi trimis să te ajute, dar ce pot spune este că oricine ar fi cei care ar putea lucra în compania ta, ei vor avea de înfruntat încercări grele, pentru că vor simți lipsa ta de încredere și de simpatie, lucruri pe care ar avea dreptul să le aștepte din partea ta. Tu lași să se vadă și să se simtă mult prea evident răceala, formalismul și rezerva. Aceasta îi va răni, iar tu te vei răni pe tine însuți cu mult mai mult. PC 53.2

După cum mi-a fost arătat, ți-ai neglijat mari responsabilități, în timp ce ți-ai umplut mintea cu lucruri de mică importanță pe care alții le puteau și trebuiau să le facă la fel de bine ca tine. Însă pierderea câtorva bănuți într-o acțiune îți pare atât de gravă și te va afecta atât de dureros, încât simți că trebuie să ai totul sub supraveghere; ca atare, o parte însemnată a marii și bunei lucrări este neglijată pentru lucrurile cu consecințe minore. Ar fi trebuit să te implici în planurile majore, în ducerea lor la îndeplinire, urmărind orice talent sau influență pe care le-ai fi putut obține, pentru a le atrage în slujire. — Scrisoarea 40, 1879, p. 1, 5. PC 53.3

Exemplul personal este cel mai bun corector al lucrurilor mici. — Tu faci mare vâlvă cu privire la lucrurile mici, în timp ce lucrurile de cea mai mare importanță au fost tratate cu indiferență, întrucât nu ai reușit să respingi în mintea ta toate obiecțiunile cu privire la ele; în mod neînțelept ai trezit necredință în mintea altora care aveau încredere în tine. Ți-ai concentrat interesul asupra lucrurilor de mică importanță, ai urmărit articole de îmbrăcăminte, gesturi minore, cuvinte și altele de felul acesta care nu ar fi trebuit să primească mustrare sau vreo observație din partea ta.PC 53.4

Exemplul tău sfânt ar trebui să fie cel mai mare corector al acestor lucruri. Ai observat multe astfel de lucruri minore, ai spus prea multe cuvinte cu privire la ele și ai îngăduit să fii iritat de prezența lor. Chiar dacă cei pe care i-ai mustrat au păcătuit, păcatul tău a fost mai mare prin modul tău arbitrar în care le-ai pus în seamă aceste lucruri minore, în timp ce, în multe dintre ele, tu erai mult mai deficitar decât ei. — Scrisoarea 5, 22 februarie 1864, p. 2 (către fr. Hutchens)PC 53.5

Cum se face o lume întreagă dintr-un atom. — O, cât de mulți ar putea face o lucrare nobilă prin negare de sine și sacrificiu de sine, dacă nu s-ar lăsa absorbiți de lucrurile minore ale vieții! Sunt orbi și nu pot vedea cu bătaie lungă. Ei fac dintr-o lume întreagă un atom și dintr-un atom, o întreagă lume. Au devenit puțuri înșelătoare, pentru că nu oferă și altora apa vieții. — Evanghelizare, p. 215.PC 53.6

Lucruri minore supraevaluate. — Unii au venit cu probe neadevărate și au făcut din propriile idei și concepte criterii de judecată, supraevaluând lucrurile de mică importanță și făcându-le teste ale calității de creștin, legând poveri grele asupra altora. Astfel a intrat în biserică un spirit de critică, de găsire de greșeli, de dezbinare, care s-a dovedit a fi o mare pagubă pentru biserică. Iar celor necredincioși li s-a creat impresia că adventiștii de ziua a șaptea sunt un grup de fanatici și extremiști și credința lor le formează caractere aspre, lipsite de bunătate și nicidecum creștine. Astfel, calea urmată de câțiva extremiști a împiedicat adevărul să ajungă la oameni. — Evanghelizare, p. 215.PC 53.7