CAPITOLUL 13 - Femeile, pescari de suflete

Femeile ar trebui să fie puse deoparte pentru lucrarea bisericii. — Femeile care sunt dornice să-și consacre o parte din timp în slujba Domnului ar trebui să fie desemnate să viziteze bolnavii, să îi supravegheze pe cei tineri și să se îngrijească de nevoile săracilor. Ele ar trebui să fie puse deoparte pentru această lucrare prin rugăciune și prin punerea mâinilor. În unele cazuri, va fi nevoie să se consulte cu comitetul bisericii sau cu pastorul, însă, dacă sunt femei consacrate, care au o relație vie cu Dumnezeu, ele vor fi o influență spre bine în biserică. Aceasta este o altă modalitate de consolidare a bisericii. Trebuie să ne diversificăm mai mult metodele de lucru. Nicio mână n-ar trebui legată, niciun suflet n-ar trebui descurajat, nicio voce n-ar trebui redusă la tăcere. Lăsați-i pe toți să lucreze, în particular sau în public, ca să ajute la înaintarea acestei mari lucrări. Așezați poveri asupra bărbaților și femeilor bisericii, ca ei să se dezvolte prin exercițiu și să devină astfel instrumente eficiente în mâna Domnului, în scopul iluminării celor care sunt în întuneric. — RH, 9 iulie 1895.LP 41.1

Urmați exemplul lui Hristos și al lui Pavel, punând femeile să lucreze. — Femeile care au pe inimă cauza lui Dumnezeu pot face o lucrare bună în districtele în care domiciliază. Hristos menționează femei care L-au ajutat să le prezinte oamenilor adevărul, iar Pavel, la rândul lui, vorbește despre femei care au trudit pentru Evanghelie alături de el. Dar cât de puțin fac unii care ar putea face mult mai mult dacă ar vrea! Sunt familii care dispun de mijloace pe care le-ar putea folosi pentru slava lui Dumnezeu, mergând în zone îndepărtate pentru a lăsa ca lumina lor să strălucească, prin fapte bune, asupra celor care au nevoie de ajutor. De ce nu se implică bărbații și femeile în lucrarea misionară, urmând modelul lui Hristos? — RH, 21 iulie 1896.LP 41.2

Femeile ar trebui să se implice în slujire. — Ar trebui cu siguranță să existe un număr mai mare de femei implicate în activitatea de slujire a celor suferinzi, înălțându-i și învățându-i cum să creadă — pur și simplu să creadă — în Isus Hristos, Mântuitorul nostru. — Ev 465.LP 41.3

Femeile trebuie să ajute la predicarea adevărului. — Dumnezeu Își dorește lucrători care să poată duce adevărul la oameni din orice clasă socială, la elite și la pleava societății, la bogați și la săraci. Femeile ar putea avea un rol important în această lucrare. Facă Dumnezeu ca cei care citesc aceste cuvinte să depună eforturi serioase pentru a deschide o ușă prin care femeile consacrate să intre în lucrare! — 5MR 162.LP 41.4

Este nevoie de femei în lucrarea de salvare a sufletelor. — Femeile ar putea fi instrumente ale neprihănirii, îndeplinind o lucrare sfântă. Maria [Magdalena] a fost cea care L-a predicat pentru prima dată pe Isus cel înviat. Ca împlinire a planului divin, Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. […] Cei care I se alătură Fiului lui Dumnezeu în lucrarea Sa, oricâte alte aspirații ar avea, nu pot să aibă o lucrare mai mare și mai sfântă decât aceasta. Dacă ar fi douăzeci de femei acolo unde acum este una singură, femei care să facă din această misiune sacră lucrarea lor prețioasă, mai mulți oameni s-ar converti la adevăr. În lucrarea măreață de predicare a adevărului este nevoie de influența blândă și înnobilatoare a femeilor creștine. Stăpânul viei le spune multor femei care, acum, nu fac nimic: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?” [Matei 20:6]. Dacă ar trudi la răspândirea adevărului, sârguința continuă și zelul surorilor noastre le-ar aduce un mare succes, iar rezultatele ne-ar uimi. Lucrarea trebuie îndeplinită prin răbdare și perseverență. […] Suntem deficitari la capitolul faptelor de compasiune și de binefacere, la capitolul lucrării sfinte de îngrijire a celor nevoiași, asupriți și suferinzi. Acum este nevoie de femei care să poată lucra, de femei care să nu fie înfumurate, ci blânde și cu inima smerită, de femei care să lucreze cu blândețea lui Hristos oriunde găsesc câte ceva de făcut pentru mântuirea sufletelor. — RH, 2 ianuarie 1879.LP 41.5