Ilustrațiile lui Isus

Ilustrațiile lui Hristos atrăgeau atenția, puneau imaginația la lucru și Îi repetau învățăturile. — Mesajele Sale pline de har erau făcute să se potrivească ascultătorilor Lui. Știa „să înviorez[e] cu vorba pe cel doborât de întristare” (Isaia 50:4), căci pe buzele Lui era turnat har, ca să le poată transmite oamenilor în modul cel mai captivant comorile adevărului. Știa să întâmpine cu tact mințile pline de prejudecăți și îi surprindea pe oameni cu ilustrații care le atrăgeau atenția. Folosindu-Se de imaginația oamenilor, le ajungea la inimă. Ilustrațiile Sale erau inspirate din scenele vieții de zi cu zi și, cu toate că erau simple, purtau în ele o extraordinară profunzime de înțelesuri. Păsările cerului, crinii de pe câmp, sămânța, păstorul și oile — cu aceste exemple ilustra Hristos adevărul nemuritor; după aceea, ori de câte ori aveau să vadă aceste lucruri din natură, ascultătorii aveau să-și aducă aminte de cuvintele Sale. Ilustrațiile lui Hristos Îi repetau neîncetat învățăturile. — DA 254.LP 112.3

Hristos Își alegea ilustrații din obiceiurile și experiențele vieții cotidiene. — Hristos nu i-a flatat niciodată pe oameni, nu le-a spus niciodată lucruri care să le alimenteze fanteziile sau imaginația și nu i-a lăudat pentru invențiile lor inteligente. Însă cei care aveau o gândire profundă și lipsită de prejudecăți I-au acceptat cuvintele și au descoperit că înțelegerea adevărurilor spirituale pe care El le exprima în cel mai simplu limbaj forța limitele înțelepciunii lor. Așa-numiții oameni mari ai lumii sunt în general cei mai ignoranți cu privire la ce înseamnă adevărata religie, așa că cel mai nimerit este să-i abordați în cel mai simplu limbaj, pentru că elocvența adevărului aduce convingerea în suflet. Atât persoanele educate, cât și cele needucate au nevoie să fie abordate în cel mai simplu și mai clar limbaj. Cei care caută să răspândească adevărul trebuie să învețe de la Răscumpărătorul lumii și să Îl imite pe cel mai mare Învățător pe care l-a cunoscut vreodată lumea, pe Acela care a vorbit așa cum niciun alt om nu a mai vorbit vreodată. LP 112.4

Deși limbajul lui Hristos era simplu, cei cu o educație aleasă erau fascinați de maniera Sa de abordare, iar cei needucați întotdeauna aveau câte ceva de câștigat în urma cuvântărilor Sale. El folosea ilustrații culese din obiceiurile și experiențele vieții cotidiene și, ori de câte ori ascultătorii Săi vedeau acele lucruri familiare din natură, le reveneau în minte cuvintele Lui. Folosea ca ilustrații păsările cerului, crinii câmpului, păstorii cu turmele lor și diferite lucruri obișnuite din viața de zi cu zi. Astfel, lecțiile Sale erau spuse simplu, ca oamenii să le înțeleagă. Învățături de cea mai mare importanță erau comprimate în cele mai mărunte exemple și erau exprimate atât de clar, încât nimeni nu avea cum să le înțeleagă greșit. Numai cărturarii și fariseii se plângeau că le este greu să-I înțeleagă învățăturile; dar aceasta se întâmpla pentru că erau plini de prejudecăți și erau hotărâți să-I răstălmăcească cuvintele. Oamenii de rând îl ascultau cu plăcere, căci Evanghelia li se predica celor săraci, și mulți mărturiseau că „niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” [Ioan 7:46]. — SSW, 1 ianuarie 1895.LP 112.5

Atât scopul ilustrațiilor, cât și al întrupării este acela de a-i învăța pe oameni lucrurile necunoscute prin intermediul celor cunoscute. — În modul lui Hristos de a-i învăța pe oameni prin intermediul parabolelor se vede același principiu care s-a văzut și în propria Sa misiune pentru lume. Pentru ca noi să ajungem să-I cunoaștem viața și caracterul divin, Hristos a luat natura noastră și a locuit printre noi. Divinitatea s-a descoperit în natura omenească, slava invizibilă — în forma omenească vizibilă. Oamenii pot învăța despre lucrurile necunoscute prin intermediul celor cunoscute; lucrurile cerești s-au revelat prin cele pământești; Dumnezeu S-a manifestat într-un chip asemănător oamenilor. Predicarea lui Hristos a urmat un traiect identic: cele necunoscute au fost ilustrate prin intermediul celor cunoscute, adevărurile divine — prin lucruri pământești cu care oamenii erau familiarizați. — COL 17.LP 113.1