Profeția din Eden

Vrăjmășia la care se face referire în profeția din Eden nu a fost limitată doar la Satana și la Prințul vieții. Ea avea să fie universală. Satana și îngerii lui trebuiau să simtă vrăjmășia întregii omeniri. „Vrăjmășie voi pune”, a zis Dumnezeu, „între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul” (Geneza 3,15).SAa 123.7

Vrăjmășia pusă între sămânța șarpelui și sămânța femeii a fost supranaturală. Vrăjmășia împotriva lui Hristos a fost naturală, într-un anume sens, dar, într-un alt sens, a fost supranaturală, deoarece natura divină și cea omenească au fost combinate. Această vrăjmășie nu a fost dezvoltată niciodată într-o măsură atât de evidentă, cum a fost atunci când Domnul Hristos a ajuns să fie un locuitor al pământului. Niciodată mai înainte nu a fost pe pământ o făptură care să urască păcatul așa deplin cum l-a urât Domnul Hristos. El văzuse influența amăgitoare a păcatului și capacitatea lui de a duce în rătăcire, care au fost exercitate asupra îngerilor sfinți, și toate puterile Sale au fost angajate împotriva lui.SAa 124.1

Curăția și sfințenia lui Hristos, neprihănirea desăvârșită a Aceluia care nu a săvârșit niciun păcat au fost o mustrare continuă la adresa tuturor păcatelor dintr-o lume a senzualității. În viața Sa, lumina adevărului a strălucit în mijlocul întunericului moral cu care Satana a acoperit lumea. Domnul Hristos a demascat ideile false ale lui Satana și caracterul lui amăgitor și, în multe inimi, a nimicit influența lui degradantă. Faptul acesta a stârnit în Satana o ură puternică. Alături de oștirea făpturilor căzute, el a fost hotărât să pornească un război cât se poate de puternic împotriva lui Hristos, deoarece El era în lume Reprezentantul desăvârșit al Tatălui, Acela al cărui caracter și ale cărui practici respingeau reprezentările greșite ale lui Satana cu privire la Dumnezeu. Satana L-a acuzat pe Dumnezeu de atributele pe care le avea el însuși. Acum, în Hristos, el a văzut descoperindu-se adevăratul caracter al lui Dumnezeu — un Tată milos, care voia ca niciun om să nu piară, ci toți să vină la pocăință și să aibă viața veșnică.SAa 124.2

Una dintre ispitele cele mai pline [255] de succes ale lui Satana a fost aceea de a oferi lucruri pământești. El plănuiește să țină mințile și inimile oamenilor atât de absorbite de atracțiile lumești, încât să nu mai fie niciun loc pentru lucrurile cerești. El are stăpânire asupra minților, prin dragostea lor față de lume. Lucrurile pământești le umbresc pe cele cerești și Îl îndepărtează pe Domnul din atenția și înțelegerea oamenilor. Teoriile false și dumnezeii falși sunt preferați în locul teoriilor adevărate și în locul Dumnezeului cel adevărat. Oamenii sunt fermecați de strălucirea amăgitoare a lumii. Ei sunt atât de legați de lucrurile pământești, încât mulți ar săvârși orice păcat pentru a câștiga vreun avantaj lumesc.SAa 124.3

Acesta a fost punctul în care Satana s-a gândit să-L biruie pe Domnul Hristos. El a crezut că, în natura Sa omenească, Domnul va fi ușor de biruit. „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: «Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie.»” (Matei 4,8.9). Totuși Hristos a rămas neclintit. El a simțit puterea acestei ispite, dar a înfruntat-o pentru noi și a biruit. El a folosit numai arme potrivite să fie folosite și de făpturile omenești: Cuvântul Aceluia care este un sfătuitor puternic — „Este scris” (Matei 4,4.10).SAa 124.4

Cât de mare a fost interesul cu care îngerii din cer și lumile necăzute au privit conflictul acesta, când onoarea Legii a fost apărată! Conflictul acesta urma să fie încheiat și clarificat pentru totdeauna nu numai pentru lumea aceasta, ci și pentru întregul univers. Dar și confederația întunericului aștepta aparenta șansă de triumf asupra Înlocuitorului divin și uman al neamului omenesc, pentru ca marele apostaziat să poată striga: „Victorie!”, iar lumea și locuitorii ei să ajungă împărăția lui pentru totdeauna.SAa 124.5

Totuși Satana a ajuns doar până la călcâi, nu a putut să atingă capul. La moartea lui Hristos, Satana a înțeles că fusese înfrânt. El a văzut că adevăratul lui caracter a fost dat în vileag cu claritate înaintea întregului cer și că făpturile și lumile cerești pe care le crease Dumnezeu vor fi întru totul de partea Sa. El a văzut că perspectivele lui de a le mai influența vreodată în viitor vor fi întru totul anulate. Natura omenească a Domnului Hristos avea să rezolve pentru veacurile veșniciei problema care a declanșat conflictul.SAa 124.6