O lucrare cu multe aspecte

Dumnezeu mi-a arătat cu claritate diversele modalități în care mă va folosi pentru a îndeplini o lucrare specială. Mi-au fost date viziuni, împreună cu făgăduința: „Dacă vei vesti soliile cu credincioșie și vei răbda până la sfârșit, vei mânca din rodul pomului vieții și vei bea din apa râului vieții.”SAa 11.10

Domnul mi-a dat o mare lumină cu privire la reforma sănătății. În asociere cu soțul meu, eu urma să fiu un lucrător medical misionar. Trebuia să-i prezint bisericii un exemplu, luându-i pe cei bolnavi în casa mea și îngrijindu-i. Am făcut lucrul acesta, acordându-le femeilor și copiilor un tratament eficient. De asemenea, trebuia să vorbesc despre subiectul temperanței creștine, în calitate de sol rânduit de Domnul. M-am angajat cu toată inima în lucrarea aceasta și am vorbit în prezența unor adunări numeroase despre temperanță și despre sensul ei cel mai larg și adevărat.SAa 11.11

Mi s-a spus că trebuie să le vorbesc mereu celor care declară a crede adevărul, despre necesitatea de a pune în practică învățăturile. Acest lucru înseamnă sfințire, iar sfințirea înseamnă cultivarea și educarea fiecărei capacități în scopul de a-I sluji Domnului.SAa 12.1

Mi s-a poruncit să nu-i neglijez și să nu-i ocolesc pe aceia care greșeau. Îndeosebi, mi s-a poruncit să protestez împotriva oricărei hotărâri arbitrare și împovărătoare luată de aceia care au autoritate oficială asupra slujitorilor Evangheliei. Oricât de neplăcută ar putea fi datoria, eu trebuie să-i mustru pe asupritori și să pledez pentru dreptate. Eu trebuie să prezint nevoia de a păstra dreptatea și nepărtinirea în toate instituțiile noastre.SAa 12.2

Dacă îi văd pe aceia care se află în poziții de răspundere neglijându-i pe pastorii în vârstă, eu trebuie să le prezint acest subiect acelora a căror datorie este să aibă grijă de ei. Pastorii care și-au făcut lucrarea cu credincioșie nu trebuie să fie uitați sau neglijați, atunci când ajung să aibă o sănătate șubredă. Conferințele noastre nu trebuie să desconsidere nevoile acelora care au purtat poverile lucrării. După ce îmbătrânise în slujba Domnului, Ioan a fost exilat pe Patmos. Iar acolo, [34] pe insula singuratică, el a primit mai multe mesaje din cer decât primise pe parcursul întregii lui vieți.SAa 12.3

După căsătorie, am învățat că trebuie să manifest un interes deosebit față de copiii fără mamă și tată, luându-i pe unii în grija mea pentru o vreme, iar apoi găsind un cămin pentru ei. În felul acesta, eu urma să le dau altora un exemplu cu privire la ceea ce puteau să facă.SAa 12.4

Deși am fost chemată să călătoresc adesea și am avut mult de scris, am luat copii de trei și cinci ani, am avut grijă de ei, i-am educat și i-am pregătit pentru poziții de răspundere. Din când în când, am luat în casa mea băieți între zece și șaisprezece ani, acordându-le o grijă părintească și educându-i pentru slujire. Am simțit că este datoria mea să le prezint celor din poporul nostru acea lucrare pentru care membrii fiecărei biserici ar trebui să simtă o responsabilitate.SAa 12.5

Când am fost în Australia, am îndeplinit același fel de lucrare, luând în casa mea copii orfani, care erau în pericolul de a fi expuși la ispite ce ar fi putut să determine pierderea sufletului lor.SAa 12.6

De asemenea, în Australia, noi ^{3Aici se face referire la lucrătorii asociați cu ea, deoarece James White a decedat în 1881.} am lucrat și ca misionari medicali. Uneori, am făcut din casa mea, aflată în Cooranbong, un azil pentru cei bolnavi și suferinzi. Secretara mea, care studiase la sanatoriul din Battle Creek, a fost alături de mine și a îndeplinit lucrarea de soră medicală misionară. Ea nu a primit niciun ban pentru serviciile ei, iar noi am câștigat încrederea oamenilor, prin interesul pe care l-am arătat față de cei bolnavi și suferinzi. După un timp, a fost construit sanatoriul de la Cooranbong, iar noi am fost eliberați de această răspundere.SAa 12.7