19 - CE SĂ PREDICĂM ȘI CE SĂ NU PREDICĂM^{29Nu este intenția de a prezenta aici o listă completă de citate cu privire la subiectul acesta. Pentru alte recomandări, vezi Evanghelizare, pag. 184-199, 217-218. — Compilatorii}

Să apară criza

Scopul întregii lucrări de slujire pastorală este acela de a ține eul în afara atenției și de a lăsa ca numai Domnul Hristos să fie văzut. Marele adevăr pe care trebuie să-l evidențieze toți aceia care lucrează în domeniul Cuvântului și al doctrinei este preamărirea lui Hristos.SAa 74.1

Aceia care lucrează pentru cauza adevărului să nu prezinte neprihănirea lui Hristos ca pe o lumină nouă, ci ca pe o lumină prețioasă care a fost pierdută din vedere de oameni pentru o vreme. Trebuie să-L primim pe Domnul Hristos ca Mântuitor personal, iar El ne atribuie neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos. Să repetăm și să evidențiem adevărul pe care l-a descris Ioan: „Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4,10).SAa 74.2

În dragostea lui Dumnezeu a fost descoperit filonul cel mai uimitor al adevărului prețios, iar comorile harului lui Hristos sunt deschise înaintea bisericii și înaintea lumii… Ce minunată și de nepătruns este dragostea care L-a determinat pe Domnul Hristos să moară pentru noi pe vremea când încă eram păcătoși! [156] Ce pierdere este pentru sufletul care înțelege cerințele serioase ale Legii și totuși nu înțelege harul lui Hristos care face mult mai mult!SAa 74.3

Este adevărat că Legea lui Dumnezeu descoperă dragostea Sa, când este predicată ca fiind adevărul așa cum este el în Isus, pentru că darul lui Hristos pentru această lume vinovată trebuie să fie tratat pe larg în fiecare cuvântare. Nu este de mirare că inimile nu au fost sensibilizate de adevăr, dacă acesta a fost prezentat într-o modalitate rece și lipsită de viață. Nu este de mirare că adesea credința ezită în fața făgăduințelor lui Dumnezeu, dacă pastorii și lucrătorii nu L-au prezentat pe Domnul Isus și legătura Sa cu Legea lui Dumnezeu. Cât de adesea ar fi trebuit ei să-i asigure pe oameni că „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8,32)SAa 74.4

Satana este hotărât să facă în așa fel încât oamenii să nu înțeleagă dragostea lui Dumnezeu, care L-a determinat să-L dea pe singurul Său Fiu pentru a salva un neam omenesc pierdut, pentru că bunătatea lui Dumnezeu este aceea care îi conduce pe oameni la pocăință. Oh, cum să avem succes în a-i prezenta lumii dragostea adâncă și prețioasă a lui Dumnezeu? Nu o vom putea cuprinde pe nicio altă cale, decât exclamând: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3,1). Să le spunem celor păcătoși: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1,29). Când Îl vom prezenta pe Domnul Isus ca reprezentant al Tatălui, vom fi în stare să risipim umbrele pe care Satana le-a așternut pe calea noastră, ca să nu vedem mila lui Dumnezeu și dragostea Sa de nedescris, așa cum au fost manifestate în Isus Hristos. Priviți la crucea de pe Golgota. Ea este garanția sigură a dragostei fără margini și a milei nemăsurate a Tatălui ceresc. — Manuscrisul 154, 1897SAa 74.5