TOȚI SĂ ÎNȚELEAGĂ CE SĂ FACĂ PENTRU EI ÎNȘIȘI

Întrebarea voastră este: „În situații urgente, ar trebui să chemăm un medic din lume, deoarece doctorii de la sanatoriu sunt atât de ocupați, încât nu au timp pentru tratarea la domiciliu?” [290] Dacă medicii sunt atât de ocupați, încât nu pot să-i trateze pe bolnavi în afara instituției, ar fi mai înțelept ca toți să învețe să folosească remediile simple, în loc să îndrăznească să folosească medicamentele care sunt date cu nume lungi, pentru a ascunde defectele lor reale. Toți ar trebui să cunoască remediile lui Dumnezeu — cataplasme cu apă fierbinte (fomentații) și comprese reci și fierbinți. Este important să ne familiarizăm cu beneficiul alimentației în cazul celor bolnavi. Toți trebuie să înțeleagă ce să facă pentru ei înșiși. Ei pot să cheme pe cineva care înțelege îngrijirea bolnavului, dar toți ar trebui să aibă o cunoaștere inteligentă a casei în care trăiește. Toți ar trebui să înțeleagă ce să facă în caz de boală.SA2 163.2

Dacă aș fi bolnavă, aș chema mai degrabă un avocat, decât un medic dintre practicanții generaliști. ^{40*Ellen G. White se referă la „practicanții generaliști” [general practitioner] din 1897, care se aflau în zonele împădurite din Australia, de unde scria aceste cuvinte. Cititorul trebuie să nu uite că, până în deceniul al doilea din secolul XX, pregătirea profesională a medicului era în mare parte nereglementată și adesea slabă. În multe situații, se făcea pe bază de ucenicie, completată în cel mai bun caz cu o perioadă scurtă de instruire într-o școală medicală mai mult sau mai puțin ortodoxă. Profesia medicală nu avea standarde bine stabilite. Partea principală a tratamentelor oferite de medicii obișnuiți consta în medicamente otrăvitoare, prescrise adesea în doze mari. Faptele următoare arată clar că declarația lui Ellen G. White nu trebuie să fie folosită pentru a micșora importanța muncii unui medic conștiincios și bine educat: 1. Numeroasele ei declarații cu privire la înalta chemare și greutatea responsabilităților medicului. 2. Practica ei de a consulta medici calificați, așa cum este confirmată de rapoartele publicate și de aceia care au fost membri ai familiei ei. 3. Sfatul adresat de ea unei colaboratoare care era bolnavă, spunându-i să „lase medicii să facă pentru ea acele lucruri care trebuie să fie făcute” (vezi pagina 221 din volumul acesta) și îndemnând-o să mănânce, „pentru că medical tău pământesc dorește să mănânci”. 4. Sfaturile ei numeroase au fost adresate medicilor practicieni și prezentate în Divina vindecare, Sfaturi pentru sănătate și Lucrarea misionară medicală. 5. Îndrumările scrise de ea cu privire la înființarea unui colegiu medical adventist de ziua a șaptea la Loma Linda, plănuit să ofere „o educație medicală, care îi va face în stare pe absolvenți să treacă examenele cerute de lege, tuturor celor ce practică profesia de medici calificați”. — Ellen G. White, Manuscrisul 7, 1910 (Publicat în Pacific Union Recorder, 3 februarie 1910). (Vezi „The Story of Our Health Message” [1955], p. 386.)} Nu m-aș atinge de leacurile lor, cărora ei le dau nume latine. Sunt hotărâtă să știu într-o engleză clară numele a tot ce introduc în organismul meu.SA2 163.3

Cei care se obișnuiesc să ia medicamente păcătuiesc împotriva [291] inteligenței lor și își pun în pericol chiar viața de apoi. Există plante care nu sunt dăunătoare și a căror folosire va învinge multe aparente dificultăți serioase. Totuși, dacă toți ar vrea să cunoască nevoile corpului lor, boala ar fi rară, și nu ceva obișnuit. Un gram de prevenire este mai valoros decât un kilogram de tratament. — Manuscrisul 86, 1897. (Manuscris general „Health Reform Principles”, scris din Cooranbong, Australia)SA2 163.4