CÂND VINDECAREA NU AR FI LUCRUL CEL MAI BUN

Cunoaștem situații în care Domnul a făcut ca inima celor din poporul Său să fie mișcată de un caz de boală și a pus în sufletul lor o dorință nespusă, iar ei s-au rugat cât se poate de stăruitor [348] pentru vindecare și au presupus că aveau dreptul de a cere împlinirea făgăduinței, dar cel bolnav a murit. Domnul, care vede sfârșitul de la început, știa că, dacă ar fi lucrat prin puterea Sa pentru a vindeca, voia divină ar fi fost înțeleasă greșit.SA2 201.5

Uneori, vindecarea nu ar fi lucrul cel mai bun nici pentru prieteni, nici pentru biserică, deoarece ar avea ca rezultat un entuziasm nestăpânit și fanatism, conducându-i pe unii la concluzia că la temelia credinței lor se află impulsul de moment. Singura cale de a fi în siguranță este aceea de a urma Cuvântul scris. După ce ați făcut tot ce ați putut pentru cel suferind, puneți cazul în mâinile Domnului. Este posibil ca moartea să fie spre slava Sa. Domnul îngăduie să moară unii care au zăcut pe patul de suferință luni sau ani de zile. El vede că este potrivit să le dea odihnă celor suferinzi. — Manuscrisul 67, 1899SA2 201.6