SFAT CU PRIVIRE LA PUBLICAREA CĂRȚILOR DESPRE HIPNOZĂ ^{63*Timp de câțiva ani, într-un efort de a utiliza profitabil echipamentul caselor noastre de editură — cumpărat pentru tipărirea soliei —, a fost acceptată o anumită activitate comercială. A sosit timpul când, printre alte lucrări, a fost acceptată pentru publicare o carte cu un caracter dăunător. În Mărturii, vol. 7, p. 164-168 și în următoarele declarații cu privire la publicarea literaturii despre hipnoză, se face referire la această experiență tristă. — Compilatorii}

Oare administratorii ar trebui să fie de acord să fie slujitorii lui Satana prin publicarea unor cărți care tratează subiectul hipnozei? Oare lepra aceasta ar trebui să fie introdusă în editură? (...) Satana și slujitorii lui au lucrat și lucrează sârguincios. Va binecuvânta Dumnezeu casele de editură, dacă ele acceptă amăgirile vrăjmașului? Oare instituțiile care au fost înfățișate poporului nostru ca fiind consacrate Domnului trebuie să ajungă niște școli în care lucrătorii să mănânce din roadele pomului interzis al cunoștinței? Îl vom încuraja noi pe Satana să se furișeze în citadela adevărului pentru a-și depozita [351] acolo știința lui diabolică, așa cum a făcut în Eden? Oare bărbații aflați în centrul lucrării sunt niște oameni care nu pot să facă deosebire între adevăr și minciună? Sunt ei niște oameni care nu pot să înțeleagă consecințele îngrozitoare ale influențării altora în rău? SA2 202.6

Chiar dacă ați câștiga milioane de dolari printr-o lucrare de felul acesta, ce valoare are câștigul acesta în comparație cu pierderea îngrozitoare adusă prin publicarea minciunilor lui Satana, făcând cu putință ca lumea să spună că acele cărți care conțin idei false au fost publicate de Casa de Editură a adventiștilor de ziua a șaptea pentru a fi răspândite în lume?SA2 203.1

Treziți-vă și dați-vă seama că tiparnițele voastre au publicat minciunile lui Satana! Oamenii care cunosc adevărul să acționeze ca niște înțelepți, punându-și toată influența de partea adevărului și a neprihănirii. — Scrisoarea 140, 1901 (Adresată administratorilor caselor noastre de editură, 16 octombrie 1901)SA2 203.2