CAPITOLUL 4

Când o boală gravă pătrunde într-o familie, este foarte necesar ca fiecare membru să acorde o atenție strictă curățeniei personale și alimentației pentru a-și păstra starea de sănătate și, procedând astfel, să se întărească împotriva bolii. De asemenea, este de cea mai mare importanță ca încăperea bolnavului să fie aerisită corespunzător încă de la început. Faptul acesta va fi benefic pentru cel bolnav și foarte necesar pentru a-i păstra sănătoși pe cei ce sunt obligați să rămână mult timp în camera lui.SA2 266.1

Este foarte important ca încăperea în care se află bolnavul să aibă o temperatură potrivită. Stabilirea acesteia nu poate să fie făcută corect dacă este lăsată la alegerea îngrijitorilor, deoarece ei ar putea să nu fie cei mai buni evaluatori ai temperaturii corecte. Unii oameni cer mai multă căldură decât alții și s-ar simți confortabil într-o cameră în care alții ar simți că le este prea cald. Dacă fiecare dintre aceștia are libertatea de a întreține focul pentru a se potrivi ideilor sale cu privire la căldura corespunzătoare, atmosfera din camera bolnavului va fi oricum, numai potrivită, nu. Uneori, temperatura va fi deranjant de mare pentru pacient, iar alteori va fi prea rece, fapt ce va avea efectul cel mai dăunător asupra bolnavului. Prietenii celui bolnav sau îngrijitorii, care nu dorm din cauza îngrijorării și a vegherii și care sunt treziți brusc noaptea pentru a îngriji bolnavul, sunt predispuși la frisoane. Astfel de oameni nu sunt niște termometre corecte pentru a stabili temperatura sănătoasă din camera bolnavului. Lucrurile acestea par a fi lipsite de importanță, dar au o legătură foarte mare cu vindecarea. În multe situații, viața bolnavului a fost pusă în pericol de schimbările extreme de temperatură din cameră.SA2 266.2

Când vremea este plăcută, bolnavii să nu fie în niciun caz lipsiți de posibilitatea de a beneficia din plin de aer curat. Camerele lor s-ar putea să nu fie întotdeauna construite așa încât să îngăduie ca ușile și ferestrele să poată fi deschise, fără ca aerul să vină direct peste ei, expunându-i la răceală. [456] În astfel de cazuri, ar trebui să fie deschise ferestrele și ușile într-o cameră alăturată și aerul curat să fie lăsat să intre în camera ocupată de bolnav. Aerul curat se va dovedi mai benefic decât medicamentele și este mult mai important pentru bolnavi decât mâncarea. Bolnavii s-ar simți mai bine și s-ar vindeca mai repede dacă ar fi lipsiți de hrană, decât de aer curat.SA2 266.3

Mulți bolnavi au fost închiși săptămâni și luni în câte o cameră, lipsiți de lumină și de aerul curat și înviorător de afară, ca și când aerul ar fi fost un vrăjmaș ucigător, în timp ce era tocmai tratamentul de care ei aveau nevoie pentru a se face bine. Întregul organism a fost slăbit și îmbolnăvit din cauza lipsei de aer, iar natura s-a prăbușit sub povara de impurități acumulate, pe lângă otrăvurile la modă administrate de medici, până când a fost copleșită și doborâtă în eforturile ei, iar bolnavii au murit. Ei ar fi putut să trăiască. Cerul nu a vrut moartea lor. Ei au murit ca victime ale propriei neștiințe, ale neștiinței prietenilor lor și ale neștiinței și amăgirii medicilor care le-au dat otrăvuri la modă și nu le-au îngăduit să bea apă curată și să respire aer proaspăt spre a înviora organele vitale, a curăța sângele și a ajuta natura în sarcina ei de a birui stările rele din organism. Aceste remedii valoroase, pe care Cerul le-a oferit fără bani și fără plată, au fost lăsate deoparte și considerate nu numai ca fiind lipsite de valoare, ci chiar ca fiind niște dușmani periculoși, în timp ce otrăvurile prescrise de medici au fost luate cu o încredere oarbă.SA2 266.4

Mii de oameni au murit din lipsă de apă curată și aer proaspăt, deși ar fi putut să trăiască. Mii de bolnavi aflați în viață, care sunt o povară pentru ei înșiși și pentru ceilalți, cred că viața lor depinde de medicamentele primite de la medici. Ei se feresc continuu de aer și evită folosirea apei. Tocmai acestea sunt binecuvântările de care au nevoie spre a se face bine. Dacă ar fi vrut să fie iluminați să renunțe la medicamente, să se obișnuiască să facă exerciții fizice în aer liber, să își aerisească încăperile din casă atât vara, cât și iarna, și să folosească apa curată pentru băut și îmbăiat, ar fi fost mult mai sănătoși și mai fericiți, în loc să ducă o existență nenorocită de pe o zi pe alta.SA2 266.5

Datoria îngrijitorilor și a surorilor medicale din camera bolnavului este aceea de a avea o grijă specială de propria sănătate, îndeosebi în cazurile critice de febră și de tuberculoză. Nu trebuie să fie o singură persoană care să îngrijească bolnavul fără încetare. Este mai sigur să fie [457] două sau trei persoane, surori medicale atente și inteligente, care să se ocupe cu rândul de îngrijirea bolnavului. Fiecare ar trebui să facă exerciții fizice în aer liber cât mai des cu putință. Acest lucru este important pentru cei ce îngrijesc bolnavii, îndeosebi dacă prietenii bolnavilor fac parte din categoria celor ce continuă să considere aerul ca fiind un dușman și nu îngăduie ca ferestrele și ușile să fie deschise. În cazul acesta, bolnavii și îngrijitorii sunt obligați să respire o atmosferă tot mai otrăvitoare de la o zi la alta, din cauza neștiinței de neiertat a prietenilor celor bolnavi.SA2 267.1

În foarte multe cazuri, îngrijitorii nu cunosc nevoile organismului și relația dintre aerul curat și sănătate, nici efectul distrugător al inhalării aerului viciat din camera bolnavului. Astfel, viața celor bolnavi este pusă în pericol, iar îngrijitorii înșiși sunt predispuși să ia bolile, să își piardă sănătatea și chiar viața.SA2 267.2

Dacă într-o familie apare febra, adesea sunt mai mulți care suferă de aceeași boală. Nu ar trebui să fie astfel, dacă obiceiurile familiei ar fi corecte. Dacă alimentația lor este corespunzătoare și respectă regulile curățeniei, dându-și seama de necesitatea aerisirii, febra nu trebuie să se extindă la încă un membru al familiei. Motivul pentru care există în unele familii și îi expune pe îngrijitori la pericol este acela că infecția otrăvitoare nu este scoasă din încăperea bolnavului, prin curățenie și aerisire corespunzătoare.SA2 267.3

Dacă îngrijitorii cunosc principiile sănătății și își dau seama de necesitatea aerisirii pentru propriul bine, precum și pentru binele pacientului, și dacă atât rudele, cât și bolnavii se împotrivesc pătrunderii aerului și luminii în cameră, îngrijitorii nu ar trebui să aibă niciun fel de mustrări de conștiință pentru faptul că părăsesc camera bolnavului. Ei ar trebui să se simtă eliberați de obligațiile lor față de bolnavi. Nimeni nu are datoria de a risca să se îmbolnăvească și de a-și pune în pericol viața prin respirarea unei atmosfere otrăvitoare. Dacă bolnavii vor cădea victime propriilor idei greșite și vor împiedica să intre în încăpere binecuvântările cele mai importante ale Cerului, lăsați-i să facă așa, dar nu cu riscul de a pune în pericol viața celor ce ar trebui să trăiască.SA2 267.4

Din simțul datoriei, o mamă și-a lăsat familia și a mers să ajute în camera bolnavului, unde nu era îngăduit aerul curat. Ea s-a îmbolnăvit pentru că a respirat [458] atmosfera bolnavă care i-a afectat întregul organism. După o perioadă de multă suferință, ea a murit, lăsându-și copiii orfani. Cel bolnav, care a avut parte de simpatia și grija neegoistă a acestei mame, s-a vindecat, dar nici bolnavul, nici prietenii lui nu au înțeles că viața cea prețioasă a fost jertfită din cauza neștiinței ei cu privire la relația dintre aerul curat și sănătate. De asemenea, ei nu au simțit nicio responsabilitate cu privire la copiii loviți de întristare și lipsiți de grija duioasă a mamei.SA2 267.5

Uneori, mamele le-au îngăduit fiicelor lor să îngrijească bolnavii în încăperi neaerisite și, după aceea, au fost nevoite să le îngrijească ele pe aceste fiice pe parcursul perioadei de boală. Din cauza temerilor și a îngrijirii copilei ei, mama s-a îmbolnăvit și, adesea, una dintre ele sau amândouă au murit ori au rămas cu sănătatea slăbită, niște invalide suferinde pe viață. Există o listă jalnică a relelor care își au originea în camera bolnavului, unde aerul curat de afară este exclus. Toți cei care respiră atmosfera aceasta otrăvitoare calcă legile făpturii lor și sunt nevoiți să suporte pedeapsa.SA2 267.6

În general, bolnavii sunt suprasolicitați de vizitatorii prea numeroși, care vorbesc cu ei și îi obosesc prin deschiderea unor subiecte diferite de conversație, în timp ce ei au nevoie de liniște și odihnă netulburată. Mulți s-au îmbolnăvit prin suprasolicitare. Energiile lor epuizate îi obligă să înceteze munca și ajung pe patul suferinței. Odihna, eliberarea de griji, lumina, aerul curat, apa curată și alimentația simplă sunt tot ce au nevoie pentru a se face bine. O bunătate greșit înțeleasă îi determină pe mulți să-i viziteze pe cei bolnavi, din amabilitate. Adesea, după ce primesc vizitatori, bolnavii petrec o noapte de nesomn și suferință. Ei au fost agitați într-o anumită măsură, iar reacția a fost prea mare pentru energiile lor deja epuizate și, ca urmare a acestor vizite la modă, au fost aduși într-o stare foarte periculoasă, iar viața lor a fost jertfită din cauza lipsei de prudență și de înțelepciune.SA2 267.7

Uneori bolnavii se simt mulțumiți să fie vizitați și să știe că prietenii nu i-au uitat în suferința lor. Deși vizitele le-ar putea aduce satisfacție bolnavilor, în multe cazuri, aceste vizite la modă au schimbat balanța — când bolnavul se vindeca, balanța a înclinat deodată spre moarte. Cei care nu pot să fie de folos ar trebui să fie precauți cu privire la vizitarea bolnavilor. Dacă [459] nu pot să facă niciun bine, ei pot să facă rău. Totuși bolnavii nu trebuie să fie neglijați. Ei ar trebui să aibă parte de îngrijirea cea mai bună și de simpatia prietenilor și a rudelor.SA2 268.1

Unor bolnavi li s-a făcut mult rău din cauza obiceiului universal de a avea veghetori noaptea. În cazurile grave, lucrul acesta ar putea fi necesar, dar adesea se întâmplă ca bolnavului să i se facă mai mult rău prin practica aceasta. A fost obiceiul ca aerul să nu fie lăsat să intre în camera bolnavului. Atmosfera din astfel de camere este cel puțin foarte impură, fapt care agravează mult starea bolnavului. Pe lângă aceasta, faptul de a avea unul sau doi veghetori care consumă puținul aer vital ce și-ar putea găsi intrarea în camera bolnavului prin crăpăturile ușilor și ferestrelor iau de la el această putere vitală și îl lasă mai slăbit decât dacă ar fi fost lăsat singur. Răul nu se încheie aici. Chiar și un singur veghetor va face mai mult sau mai puțin deranj, care îl va tulbura pe bolnav. Totuși, acolo unde sunt doi veghetori, adesea aceștia conversează, uneori cu voce tare, dar mai adesea în șoaptă, fapt care agită nervii bolnavului mult mai mult decât vorbitul cu voce tare.SA2 268.2

Bolnavii suferă multe nopți de nesomn pline de suferință din cauza veghetorilor. Dacă ar fi lăsați singuri, în întuneric, știind că toți se odihnesc, ei s-ar putea liniști mult mai bine pentru a dormi, iar dimineața s-ar trezi refăcuți. Fiecare gură de aer vital în camera bolnavului este de valoarea cea mai mare, deși mulți bolnavi sunt foarte neștiutori cu privire la lucrul acesta. Ei se simt foarte deprimați și nu știu care este motivul. O gură de aer curat în camera lor ar fi avut o influență fericită și înviorătoare asupra lor.SA2 268.3

Totuși, dacă le este frică de aer și se feresc de binecuvântarea aceasta, puținul aer care este îngăduit să ajungă la ei nu ar trebui să fie consumat de veghetori sau de flacăra lămpii. Îngrijitorii celor bolnavi ar trebui, dacă este posibil, să-i lase să se liniștească și să se odihnească noaptea, în timp ce ei ocupă o cameră alăturată.SA2 268.4

Orice zgomot și orice agitație inutilă să fie evitate în camera bolnavului și în întreaga casă să fie păstrată cât mai multă liniște cu putință. Neștiința, uitarea și nepăsarea au cauzat moartea multora care ar fi putut să trăiască, dacă ar fi primit o îngrijire corespunzătoare din partea unor oameni înțelepți și atenți. Ușile să fie deschise și închise cu mare atenție, iar [460] îngrijitorii să nu se grăbească, să fie calmi și să exercite stăpânire de sine.SA2 268.5

Dacă este posibil, în camera bolnavului să circule aerul zi și noapte. Curentul de aer să nu vină direct peste bolnav. Când febra este violentă, nu există un pericol mare de a răci. Totuși, când vin crizele, este nevoie de o grijă deosebită, iar febra va trece. Apoi, va fi necesară o grijă continuă pentru a păstra vitalitatea organismului. Cel bolnav trebuie să aibă aer curat și înviorător. Dacă nu poate fi concepută nicio altă cale și este cu putință, bolnavul trebuie să fie mutat în altă cameră și în alt pat, în timp ce camera lui, patul și așternuturile sunt curățite prin aerisire. Dacă aceia care sunt sănătoși au nevoie de binecuvântările luminii și ale aerului și trebuie să respecte regulile curățeniei pentru a rămâne sănătoși, cei bolnavi au o nevoie chiar mai mare de acestea, proporțional cu starea lor slăbită.SA2 268.6

Multă suferință ar fi putut fi evitată, dacă toți s-ar fi străduit să prevină boala, printr-o respectare strictă a legilor sănătății. Trebuie să fie respectate regulile stricte ale curățeniei. Când sunt sănătoși, mulți nu depun eforturi pentru a-și păstra sănătatea. Ei neglijează curățenia personală și nu sunt atenți să-și păstreze îmbrăcămintea curată. Impuritățile ies continuu și imperceptibil din corp prin pori, iar dacă suprafața pielii nu este păstrată într-o stare de sănătate, organismul este împovărat de aceste reziduuri. Dacă nu este spălată adesea și nu este aerisită frecvent, îmbrăcămintea purtată este murdărită de impuritățile care ies din corp prin transpirația perceptibilă și imperceptibilă. Iar dacă hainele purtate nu sunt curățite frecvent de aceste impurități, porii pielii absorb înapoi reziduurile eliminate. Dacă nu li se îngăduie să iasă, impuritățile corpului sunt luate înapoi în sânge și sunt forțate să ajungă la organele interne. Natura face un efort pentru a curăța organismul și a-l elibera de impuritățile otrăvitoare, iar efortul acesta produce febra și boala. Totuși, chiar și atunci, dacă aceia care suferă ar ajuta natura în eforturile ei prin folosirea apei curate, ar fi evitată multă suferință. În loc de a face așa și de a căuta să îndepărteze substanțele otrăvitoare din organism, mulți introduc mai multă otravă mortală pentru a înlătura o otravă deja aflată acolo.SA2 268.7

Dacă și-ar da seama de urmările benefice ale curățeniei depline, membrii fiecărei familii ar face eforturi deosebite pentru a îndepărta [461] fiecare necurăție de pe corpul lor și din casele lor și și-ar spori eforturile de a păstra curățenia în jurul casei. Mulți îngăduie ca vegetația care putrezește să rămână în jurul casei. Ei nu își dau seama de influența acestor lucruri. Din aceste substanțe aflate în putrezire iese fără încetare o emanație care otrăvește aerul. Prin inhalarea aerului poluat, sângele este otrăvit, plămânii sunt afectați și întregul organism este îmbolnăvit. Inhalarea aerului afectat de aceste substanțe aflate în putrezire va fi cauza bolilor de toate felurile.SA2 269.1

Multe familii au fost lovite de febră, unii au murit, iar cei rămași din cercul familiei aproape că au murmurat împotriva Creatorului lor din cauza doliului lor tulburător, în timp ce singurul motiv al tuturor bolilor lor și al morții a fost rezultatul propriei neglijențe. Murdăriile din jurul casei au adus asupra lor bolile contagioase și suferințele triste pentru care Îl acuză pe Dumnezeu. Fiecare familie care prețuiește sănătatea trebuie să își curețe casa și împrejurimile casei de toate substanțele care putrezesc.SA2 269.2

Dumnezeu le-a poruncit copiilor lui Israel să nu îngăduie necurăția nici pe trupul lor, nici pe hainele lor. Cei care aveau vreo necurăție erau scoși în afara taberei până seara, iar apoi li se cerea să își spele trupul și hainele, înainte de a putea să intre în tabără. De asemenea, Dumnezeu le-a poruncit să nu lase nicio murdărie în jurul locuințelor lor până la o anumită distanță depărtare de tabără, ca nu cumva Domnul să treacă pe acolo și să vadă murdăria lor.SA2 269.3

Cu privire la curățenie, Dumnezeu nu cere nimic mai puțin de la poporul Său acum, decât a cerut de la Israelul din vechime. Neglijarea curățeniei va produce boală. Boala și moartea prematură nu vin fără o cauză. Febrele puternice și persistente, precum și bolile violente s-au răspândit în cartiere și în orașe care fuseseră considerate a fi sănătoase, iar unii au murit, în timp ce alții au rămas cu organismul distrus, bolnavi pe viață. În multe cazuri, propriile curți au conținut agentul distrugerii, care a trimis în atmosferă otrava mortală pentru a fi inhalată de familie și de vecini. Trândăvia și nepăsarea la care suntem martori uneori sunt înfiorătoare, iar necunoașterea urmărilor unor astfel de lucruri asupra sănătății este uluitoare.SA2 269.4

[462] Astfel de locuri ar trebui să fie curățite îndeosebi vara, cu var stins sau cu cenușă, sau [gunoaiele] să fie îngropate zilnic în pământ.SA2 269.5

Unele case au mobile scumpe, mai mult pentru satisfacerea mândriei și pentru a primi vizitatori, decât pentru confortul, comoditatea și sănătatea familiei. Camerele cele mai bune sunt ținute în întuneric. Lumina și aerul nu sunt lăsate să intre, ca nu cumva lumina de afară să strice mobila scumpă, să decoloreze covoarele sau să îngălbenească fotografiile înrămate. Când li se îngăduie să stea în aceste camere prețioase, vizitatorii sunt în pericolul de a răci, din cauza atmosferei de pivniță. Sufrageriile și dormitoarele sunt ținute închise în același fel și din aceleași motive. Oricine ocupă aceste paturi care nu au fost expuse fără reținere la lumină și aer o face cu prețul sănătății și, adesea, chiar al vieții însăși.SA2 269.6

Camerele care nu sunt expuse la lumină și aer fac igrasie. Paturile și așternuturile adună umezeala, iar atmosfera din aceste încăperi este otrăvitoare, deoarece nu a fost curățită prin lumină și aer. Dormitul în aceste încăperi distrugătoare de sănătate a cauzat tot felul de boli. Fiecare familie care prețuiește sănătatea mai presus de aplauzele lipsite de sens ale vizitatorilor mondeni va lăsa ca aerul și lumina să circule din belșug în fiecare încăpere a casei câteva ore pe zi. Totuși, mulți vor urma obiceiurile modei așa de îndeaproape, vor ajunge niște sclavi ai ei și vor prefera să sufere boala și chiar moartea, decât să nu fie la modă. Ei vor culege ce au semănat. Vor trăi la modă și vor suferi bolile care sunt urmarea acestui stil de viață, vor fi tratați cu otrăvuri la modă și vor suporta o moarte la modă.SA2 269.7

Îndeosebi dormitoarele trebuie să fie bine aerisite, iar atmosfera să fie făcută sănătoasă cu ajutorul luminii și al aerului. Jaluzelele să fie ridicate câteva ore pe zi, perdelele să fie date la o parte, iar camera să fie aerisită bine. Să nu rămână nimic, nici pentru un timp scurt, care ar strica atmosfera curată.SA2 270.1

Multe familii suferă de dureri de gât și de boli de plămâni, precum și de dureri de ficat, cauzate de propriul comportament. Dormitoarele lor sunt mici, nepotrivite pentru a dormi chiar și o noapte, dar acești oameni stau în aceste încăperi mici timp de săptămâni, luni și ani. Ei își păstrează ferestrele și ușile închise, temându-se că ar răci dacă aerul ar pătrunde printr-o crăpătură. Ei respiră același aer din nou și din nou, până când acesta ajunge să fie impregnat de impurități otrăvitoare și de reziduurile eliminate de corpul lor [463] prin plămâni și prin porii pielii. Astfel de oameni pot să verifice și să fie convinși de aerul nesănătos din camerele lor închise, intrând în ele după ce au stat un timp în aer liber. Apoi, pot să-și facă o idee despre impuritățile care sunt transferate în sânge, prin respirație. Cei care abuzează de sănătatea lor în felul acesta trebuie să sufere boala. Toți să considere lumina și aerul ca fiind printre cele mai prețioase binecuvântări ale Cerului. Să nu alunge aceste binecuvântări ca și când ar fi niște dușmani.SA2 270.2

Dormitoarele să fie spațioase și aranjate în așa fel încât aerul să circule în ele zi și noapte. Cei care au exclus aerul din dormitoarele lor ar trebui să înceapă să își schimbe comportamentul imediat. Să lase aerul să intre treptat și să mărească timpul de aerisire până când vor putea să îl suporte iarna și vara, fără niciun pericol de a se îmbolnăvi de răceală. Pentru a fi sănătoși, plămânii trebuie să aibă aer curat.SA2 270.3

În general, cei care nu au parte de o circulație liberă a aerului în camere noaptea se trezesc epuizați și înfierbântați și nu știu de ce. Cauza a fost lipsa aerului vital pe care l-a cerut întregul organism, dar pe care nu a putut să-l obțină. Când se trezesc dimineața, majoritatea oamenilor se vor simți bine dacă se vor spăla cu un burete sau, dacă le convine mai bine, folosind o mănușă și o cană de baie. Astfel, impuritățile vor fi îndepărtate de pe piele. Apoi, așternuturile să fie luate bucată cu bucată de pe pat și expuse la aer liber. Ferestrele să fie deschise și jaluzelele ridicate, iar aerul să fie lăsat să circule liber câteva ore, dacă nu întreaga zi, prin dormitoare. În felul acesta, patul și așternuturile vor fi aerisite complet, iar impuritățile vor fi îndepărtate din cameră.SA2 270.4

Pomii și arbuștii umbroși care se află prea aproape și prea deși în jurul casei sunt nesănătoși, deoarece împiedică aerul să circule liber și nu lasă razele de soare să străbată suficient de bine. Ca urmare, în casă se adună umezeala. Îndeosebi în perioadele ploioase, camerele se umezesc, iar cei care dorm în ele sunt necăjiți de reumatism, nevralgie și dureri de plămâni, care sfârșesc în general prin tuberculoză. Pomii numeroși fac umbră și împrăștie multe frunze care, dacă nu sunt îndepărtate imediat, putrezesc și otrăvesc atmosfera. O curte înfrumusețată cu pomi și câțiva arbuști, aflați la o distanță corespunzătoare de casă, [464] are o influență fericită și înviorătoare asupra familiei și, dacă este bine îngrijită, nu va dăuna în niciun fel sănătății. Dacă este posibil, locuințele să fie construite pe un teren înalt și uscat. Dacă o casă este construită într-un loc în care se adună apa și rămâne un timp, iar apoi se evaporă, acolo se ridică o miasmă otrăvitoare, care va cauza febră și frisoane, dureri de gât și boli de plămâni.SA2 270.5

Mulți s-au așteptat ca Dumnezeu să-i ferească de boală, doar pentru că I-au cerut să facă așa. Însă Dumnezeu nu a luat în considerare rugăciunile lor, deoarece credința lor nu a fost făcută desăvârșită prin fapte. Dumnezeu nu va face o minune pentru a-i feri de boală pe cei care nu se îngrijesc de ei înșiși, călcând fără încetare legile sănătății și nefăcând niciun efort pentru a preveni boala. Dacă facem tot ce putem pentru a fi sănătoși, putem să ne așteptăm la urmări binecuvântate și putem să-I cerem lui Dumnezeu cu credință să binecuvânteze eforturile noastre pentru păstrarea sănătății. Atunci El va răspunde la rugăciunea noastră, dacă Numele Său poate fi slăvit prin aceasta. Totuși toți trebuie să înțeleagă că au o lucrare de făcut. Dumnezeu nu va face minuni pentru a păstra sănătatea oamenilor care aleg o cale sigură de a se îmbolnăvi, prin lipsa lor de atenție și de interes față de legile sănătății. — How to Live, nr. 4, p. 54-64SA2 270.6