EXTRASE DIN APELUL ROSTIT ÎN 20 MARTIE 1891

Domnul Isus a venit în lumea noastră pentru a-i mântui pe oamenii de orice naționalitate, bărbați și femei. El a murit în aceeași măsură și pentru oamenii de culoare, și pentru cei albi. Domnul Isus a venit pentru a aduce lumina asupra întregii lumi. La începutul lucrării Sale de slujire, El Și-a declarat misiunea: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.”SA2 285.6

„Cine”, spune apostolul Pavel, „te face deosebit?” Dumnezeul omului alb este și Dumnezeul omului negru, iar Domnul declară că dragostea Sa pentru cel mai neînsemnat dintre copiii Săi este mai mare decât dragostea mamei pentru copilul ei. (…)SA2 285.7

Ochii Domnului sunt îndreptați asupra tuturor făpturilor create de El. Domnul îi iubește pe toți și nu face nicio deosebire între albi și negri, cu excepția faptului că are o milă deosebită și duioasă față de cei ce sunt chemați să poarte [488] o povară mai mare decât alții. Cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și cred în Hristos ca Mântuitor al lor ar trebui să accepte cu un spirit voios viața așa cum este ea, chiar dacă trebuie să treacă prin încercările și dificultățile aflate pe calea lor, gândindu-se că Dumnezeul cel de sus ia în considerare lucrurile acestea și îi va răsplăti El Însuși cu favoarea cea mai mare pe toți cei cărora lumea neglijează să le facă bine. (…)SA2 285.8

Când este convertit, cel păcătos primește Duhul Sfânt care îl face să fie un copil al lui Dumnezeu și îl pregătește pentru societatea celor mântuiți și a oștirii îngerești. El este făcut împreună-moștenitor cu Hristos. Oricine se predă lui Hristos, oricine ascultă adevărul și îl împlinește, ajunge un copil al familiei Sale. Hristos a plătit răscumpărarea pentru sufletul tuturor: înțelepți și oameni needucați, bogați și săraci, păgâni și sclavi, albi și negri. Dacă ei cred în El, sângele Său îi va curăți. Numele omului negru este scris în cartea vieții alături de cel al omului alb. Toți sunt una în Hristos. Nașterea, situația socială, naționalitatea sau culoarea nu pot nici să-l înalțe, nici să-l înjosească pe om. Caracterul îi conferă omului valoare. Dacă un om dintre pieile-roșii, chinezi sau africani Îi consacră lui Dumnezeu inima sa, în ascultare și credință, Isus îl iubește fără a ține cont de culoarea lui. El îl va numi fratele Său preaiubit. (…)SA2 286.1

Oamenii au prejudecăți moștenite sau cultivate, dar, când dragostea lui Isus le umple inima și ajung să fie una cu Hristos, ei vor avea același spirit pe care l-a avut El. Dacă un frate de culoare stă lângă ei, nu se vor simți ofensați și nici nu-l vor disprețui. Ei călătoresc spre același cer și vor sta la aceeași masă pentru a mânca pâine în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă Isus locuiește în inima noastră, nu putem să-i disprețuim pe oamenii de culoare, în inima cărora locuiește același Mântuitor. — Manuscrisul 6, 1891. Publicat în The Southern Work, ediția 1966, p. 9-14SA2 286.2