Este Dumnezeu onorat?

Vă întreb pe voi, cei cărora vă place să faceți parte din asociațiile acestea, cărora vă plac întrunirile dedicate satisfacerii simțurilor, distracției și petrecerilor: Îl luați pe Isus cu voi? Căutați voi să salvați sufletul tovarășilor voștri? Este acesta scopul asocierii voastre cu ei? Simt ei și văd în voi întruchiparea vie a Duhului lui Hristos? Este vizibil faptul că voi sunteți niște martori ai lui Hristos, că aparțineți unui popor deosebit, plin de râvnă pentru fapte bune? Este vizibil faptul că viața voastră este guvernată de poruncile divine: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” (Matei 22,37) și „Să iubești pe aproapele tău [126] ca pe tine însuți” (Matei 19,19)? A vorbi inimii și conștiinței acelora care sunt gata să piară este o lucrare aflată dincolo de puterea unuia care nu se predă cu totul lui Hristos. Totuși, ce arată fluența și căldura vorbirii voastre cu privire la obiectul asupra căruia este concentrat interesul vostru?SA2 69.1

Care sunt subiectele de conversație preferate de voi în societățile acestea? Care sunt temele care incită interesul și oferă plăcere? Nu sunt ele legate de satisfacerea simțurilor — mâncarea, băutura și căutarea de plăceri? Prezența lui Hristos este necunoscută în întrunirile acestea. Nu se face nicio referire la El. Tovărășia Lui nu este dorită. Unde și când este onorat Dumnezeu în astfel de asociații? În ce privință beneficiază sufletul câtuși de puțin? Dacă voi nu-i influențați pe tovarășii voștri spre bine, oare nu vă influențează ei spre rău? Nu vă va face lucrul acesta să lăsați deoparte candela vieții, Cuvântul lui Dumnezeu, și să vă amestecați fără rețineri cu această categorie de tovarăși, ajungând la nivelul lor? Credeți voi că puteți găsi ceva care să satisfacă foamea sufletului, în afară de adevărul și de aprobarea lui Dumnezeu? Oare aceia care declară a crede adevărul pentru timpul acesta pot să se simtă confortabil în asemenea activități, în timp ce Dumnezeu nu Se află deloc în gândurile lor?SA2 69.2

Oamenii s-au adunat spre a I se închina lui Dumnezeu în aceeași încăpere unde au avut loc întrunirile acestor societăți. Ați putut voi să uitați scenele de distracție, de petrecere și de îngăduire a paharului de vin, în timp ce ați participat la orele sfinte de serviciu divin? Toate aceste lucruri sunt scrise de Dumnezeu în cartea Sa, ca fiind necumpătare. Cum se împletește ea cu realitățile veșnice? Uitați voi că, la toate aceste întruniri dedicate plăcerii, este prezent un Martor, așa cum a fost la ospățul lui Belșațar? Dacă perdeaua care ne desparte de lumea nevăzută ar putea să fie dată la o parte, L-ați vedea pe Mântuitorul întristat de priveliștea oamenilor absorbiți de plăcerile, glumele și veselia de la masă, care Îl scot pe Hristos, Centrul nădejdii lumii, în afara gândurilor lor.SA2 69.3

Aceia care nu sunt în stare să facă deosebire între cei care Îi slujesc lui Dumnezeu și cei care nu Îi slujesc ar putea să fie fermecați de societățile acestea care nu au nicio legătură cu Dumnezeu, dar niciun creștin nu poate să progreseze într-o astfel de atmosferă. Aerul vital al cerului nu se află acolo. Sufletul lui este pustiu, iar el [127] se simte la fel de lipsit de înviorarea Duhului Sfânt cum au fost lipsite de rouă și ploaie dealurile din Ghilboa.SA2 70.1

Uneori, urmașul lui Hristos poate fi forțat de circumstanțe să fie martor la scene de plăcere nesfântă, dar el face lucrul acesta cu o inimă întristată. Limbajul de acolo nu este limbajul Canaanului, iar copilul lui Dumnezeu nu va alege niciodată astfel de asocieri. Când este nevoit să ajungă într-o societate pe care nu o alege, să se bazeze pe Dumnezeu, iar Domnul îl va păzi. Totuși el nu trebuie să își sacrifice principiile în niciun fel, oricare ar fi ispita.SA2 70.2