Câteva zile de Sabat împreună cu familia White

(Battle Creek, Michigan) Sabat, 1 ianuarie 1859. Predica, botezul și Sfânta Cină. — Este începutul anului nou. În Sabat după-amiază, Domnul i-a dat lui James putere să predice despre pregătirea pentru botez și să ia parte la Cina Domnului. Participanții au fost emoționați. În pauză, toți ne-am adunat în jurul apei, unde șapte persoane L-au urmat pe Domnul prin botez. A fost o ocazie impresionantă, marcată de interesul cel mai profund. Au fost botezate două surori tinere, cam de unsprezece ani. Una dintre ele, Cornelia C., s-a rugat în apă cerând să fie păstrată nepătată de lume.SA3 140.4

Seara, biserica a urmat exemplul Domnului ei și oamenii și-au spălat picioarele unii altora, apoi au luat parte la Cina Domnului. A fost multă bucurie și a fost plâns în încăperea aceea. Locul a fost nepotrivit, și totuși plin de slavă din cauza prezenței Domnului. — Manuscrisul 5, 1859SA3 140.5

(Otsego, Michigan) Sabat, 8 ianuarie 1859. Călătoria la adunare cu sania și predica. — Este Sabatul sfânt. Dorim să-L cinstim pe Dumnezeu și să-I dăm slavă astăzi. Am mers la Otsego cu sania patru mile, împreună cu fratele Leighton. A fost foarte frig și abia am putut să ne simțim confortabil. Am constatat că sala de adunare nu era foarte caldă. Tuturor ne-a fost atât de frig! A trebuit să treacă un timp până ne-am încălzit. [262] Fratele Laughborough a predicat despre judecată. Apoi, eu am spus câteva cuvinte, dar nu m-am simțit foarte liberă. După aceea, biserica și-a prezentat mărturiile. — Manuscrisul 5, 1859SA3 140.6

(Battle Creek) Sabat, 5 martie 1859. Am stat acasă pentru a-l îngriji pe James White. — Astăzi nu am mers la adunare. Soțul meu a fost bolnav. Am rămas cu el pentru a-l îngriji. Domnul a venit la noi și ne-a binecuvântat în dimineața aceasta. Am avut o libertate neobișnuită în rugăciune. Fratele John Andrews a predicat de două ori astăzi. A petrecut seara și noaptea cu noi. Ne-am bucurat mult de vizită. — Manuscrisul 5, 1859SA3 141.1

(Battle Creek) Sabat, 19 martie 1859. Am fost la adunare și le-am citit copiilor. — Am fost la adunare dimineață. Fratele Laughborough a predicat despre somnul celor morți și despre moștenirea sfinților. După-amiază, am rămas acasă. Le-am citit copiilor mei ^{63În lucrarea ei Narrative of The Life, Experience, and Last Illness of Henry N. White, Adelia Patten, care a murit în decembrie 1863 și care a fost ajutoare câțiva ani în casa familiei White din Battle Creek, a făcut următoarea declarație cu privire la felul în care Ellen White își trata copiii: „Mulți ani în trecut, mama lor a petrecut mult timp citindu-le în Sabat din numărul mare de materiale deosebite pe care le selectase cu privire la subiectele religioase și morale, din care o parte a publicat-o recent în lucrarea intitulată: Sabbath Readings (în română, Povestiri pentru copii, vol. I, II — n. red.). Pentru că le-a citit înainte ca ei să fie în stare să citească singuri, i-a făcut să le placă să citească lucruri folositoare, iar ei au petrecut multe ore, îndeosebi în Sabat, când nu erau la Școala de Sabat sau la adunare, răsfoind cărțile bune care le erau oferite din belșug.}, le-am scris o scrisoare fratelui Newton și soției lui, încurajându-i în lucrurile spirituale. Seara am participat la adunare pentru Sfânta Cină și spălarea picioarelor. Nu m-am simțit atât de liberă cât aș fi dorit să fiu în astfel de ocazii. — Manuscrisul 5, 1859SA3 141.2

(Convis, Michigan) Sabat, 9 aprilie 1859. Veghere și slujire la Convis. — M-am trezit devreme și am mers călare aproape douăsprezece mile până la Convis pentru a mă întâlni cu sfinții de acolo. Călătoria călare a fost înviorătoare. M-am oprit la fratele Brackett. Ei ne-au însoțit la locul de adunare, aproximativ două mile distanță de casa lui. O mică grupă de păzitori ai Sabatului s-a adunat într-o sală de clasă spațioasă și comodă. James le-a vorbit liber [263] oamenilor. Eu am spus câteva cuvinte. Adunarea a ținut până pe la ora două. Aproape toți au mărturisit pentru adevăr. După cină, când orele timpului sfânt se încheiau, am avut o ocazie de rugăciune înviorătoare. Înainte de a îngenunchea pentru rugăciune, James a vorbit cu copiii. — Manuscrisul 6, 1859SA3 141.3

(Battle Creek) Sabat, 23 aprilie 1859. Participarea la adunare. — Sora Brackett, sora Lane și fiicele ei, sora Scott și sora Smith, au venit din Convis la adunarea de la Battle Creek. Au luat masa în casa noastră. ^{64Mesele din Sabat în casa familiei White, în anii ulteriori, sunt descrise de nora ei într-o scriere datată 16 octombrie 1949: „În calitate de noră a lui E. G. White, am locuit cu familia ei mai bine de un an, m-am aflat adesea în casa ei și am călătorit cu ea mai bine de douăzeci de ani. Am fost întrebată cu privire la mesele din Sabat în casa familiei White. Toate pregătirile necesare pentru mesele din Sabat erau făcute vineri, în ziua pregătirii. În Sabat, atât la micul dejun, cât și la prânz, mâncarea era servită caldă, fiind încălzită chiar înainte de masă. Orice lucrare care nu era strict necesară era evitată în Sabat, dar Ellen White nu a considerat niciodată că îndeplinirea lucrărilor necesare, cum ar fi făcutul focului pentru încălzirea casei sau a mâncării era o călcare a păzirii corespunzătoare a Sabatului.” — semnat Dna William C. White.} Adunarea de pe parcursul zilei a fost interesantă. Fratele Waggoner a predicat dimineață. Predica lui a fost potrivită. În pauză, au fost botezate patru persoane — surorile Hide, Scott și Agnes Irving și fratele Pratt. Adunarea de după-amiază a fost foarte interesantă. Soțul meu nu a vorbit niciodată cu atâta libertate. Duhul Domnului a fost în adunare. Domnul m-a ajutat să vorbesc liber în îndemnurile pe care le-am adresat. Seara a avut loc Cina Domnului. A fost o ocazie solemnă și interesantă. Eu nu am putut să particip, deoarece am fost foarte obosită. — Manuscrisul 6, 1859SA3 141.4

(Denver) Sabat, 20 iulie 1872. Am făcut o plimbare, am scris și am citit. — Este o dimineață frumoasă. Aceasta este ziua de odihnă a Domnului, iar noi dorim să păzim Sabatul, pentru ca Dumnezeu să primească eforturile noastre și pentru ca sufletul nostru să fie înviorat. Ne-am plimbat, căutând un loc retras într-o dumbravă, pentru a putea să ne rugăm și să citim, dar nu am avut succes. Am petrecut ziua discutând anumite [264] subiecte religioase, scriind și citind. — Manuscrisul 4, 1872SA3 142.1

(Battle Creek) Sabat, 12 aprilie 1873. Multe vizite misionare. — Soțul meu le-a vorbit oamenilor dimineață. Eu am rămas acasă, deoarece nu m-am simțit în stare să particip. După-amiază am mers la adunare. (...)SA3 142.2

După ce adunarea s-a încheiat, am vizitat-o pe Ella Belden. Am avut o ocazie plăcută de rugăciune împreună cu ea. Apoi i-am vizitat pe fratele și sora W. Salisbury. Am avut o ocazie prețioasă de rugăciune împreună cu familia. Fratele și sora Salisbury mi s-au alăturat în rugăciune. Cu toții am simțit că Domnul ne-a binecuvântat. După aceea, am mers la fratele și sora Morse, care sunt în vârstă. (...) I-am vizitat pe fratele și sora Gardner. El se apropie de încheierea călătoriei lui. Boala l-a slăbit foarte mult. A fost nespus de bucuros să mă vadă. Ne-am rugat împreună și inima acestor suferinzi a fost mângâiată și binecuvântată. — Manuscrisul 6, 1873SA3 142.3

(Battle Creek) Sabat, 17 mai 1873. O călătorie de câteva mile și un somn scurt. — Am călătorit călare câteva mile prin pădurea de stejari. Ne-am odihnit aproximativ o oră. Am dormit puțin. (...) Am avut o ocazie de rugăciune înainte de a ne întoarce acasă. După-amiază am mers la adunare. — Manuscrisul 7, 1873SA3 142.4

(Washington, Iowa) Sâmbătă, 21 iunie 1873. — Cincisprezece pagini scrise despre suferințele lui Hristos. — O zi frumoasă, destul de caldă. M-am simțit mai bine. Am scris cincisprezece pagini despre suferințele lui Hristos. Am ajuns să fiu foarte interesată de subiectul meu. Fratele Wheeler, Hester și fratele Van Ostrand au mers la adunare. Era posibil să plouă. Am chemat familia laolaltă și am citit materialul pe care îl scrisesem. Toți au părut a fi interesați. — Manuscrisul 8, 1873SA3 142.5

(Walling’s Mills) Vineri, 12 septembrie 1873. Vizita unui neadventist. — Am ajuns acasă cu puțin înainte de apusul soarelui. Am primit scrisori de la fratele Canright și, de asemenea, de la Mary Gaskill și Daniel Bordeau, care ne-au prezentat un raport despre adunarea de tabără. Când am ajuns acasă, l-am găsit acolo pe John Cranson. Ne-a părut rău că a fost nevoit [265] să vină să ne vadă în Sabat. Nu ne place să primim în Sabat vizita unor oameni care nu au niciun respect pentru Dumnezeu și ziua Sa sfântă. — Manuscrisul 11, 1873SA3 142.6

(Pe drumul de la Colorado spre Battle Creek) Sabat, 8 noiembrie 1873. Spre regretul nostru, am călătorit în Sabat.^{65Vezi Mărturii, vol. 6, p. 360.} — Ne-am odihnit bine în tren, în timpul nopții. Nu am dorit să ne aflăm în tren în dimineața aceasta, dar circumstanțele legate de lucrarea lui Dumnezeu făceau necesară prezența noastră la Conferința Generală. Nu am putut să amânăm. Dacă ar fi fost interesele personale, am fi simțit că a călători în Sabat este o călcare a poruncii a patra. Nu ne-am angajat în nicio conversație lumească. Ne-am străduit să ne păstrăm gândurile îndreptate spre lucruri religioase și ne-am bucurat de prezența lui Dumnezeu, deși am regretat profund nevoia de a călători în Sabat. — Manuscrisul 13, 1873SA3 142.7

(Sydney, N.S.W., Australia) 4 februarie 1893. Dimineața — predică, după-amiază — pe vapor. — Am mers cu trăsura la biserica din Sydney, iar eu am vorbit din Evrei 11 despre credință. Domnul m-a întărit prin harul Său. M-am simțit foarte întărită și binecuvântată. Duhul Sfânt a fost asupra mea. Puterea fizică și spirituală mi-a fost dată într-o mare măsură. (...)SA3 142.8

După-amiază, la ora două, am urcat pe vapor pentru a face o călătorie de care ne-a fost teamă de multă vreme. Bagajul nostru fusese îmbarcat de vineri. Nu ne place deloc să călătorim în Sabat, dar lucrarea de vestire a soliei pentru lume trebuie să fie îndeplinită, iar noi putem să ne păstrăm gândurile și inima înălțate spre Dumnezeu și putem să ne ascundem în Isus. Când nu putem să avem controlul asupra acestor lucruri, trebuie să lăsăm totul în mâinile Tatălui nostru ceresc. Dacă ne încredem în Dumnezeu, El ne va ajuta. — Manuscrisul 76, 1893SA3 142.9