O lumină mai mare aduce o responsabilitate mai mare

În aceste zile, am avut privilegiul de a primi o lumină mai mare și ocazii mai mari și suntem considerați responsabili pentru folosirea luminii. Aceasta se va manifesta printr-o evlavie și un devotament mai mari. Credincioșia noastră față de Dumnezeu trebuie să fie proporțională cu lumina care strălucește asupra noastră în veacul acesta.SA3 189.6

Totuși faptul că noi avem o lumină mai mare nu ne îndreptățește să disecăm și să judecăm caracterul acelora pe care Dumnezeu i-a chemat în vremurile din trecut să îndeplinească o anumită lucrare și să străpungă întunericul moral al lumii.SA3 189.7

În trecut, slujitorii lui Dumnezeu au luptat împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești, în același fel în care trebuie să luptăm noi, cei care înălțăm steagul adevărului astăzi. Aceștia au fost oamenii nobili ai lui Dumnezeu, slujitorii Săi, prin care El a lucrat în [346] mod minunat. Ei au fost depozitarii adevărului lui Dumnezeu, în măsura în care Domnul a considerat potrivit să-i descopere lumii adevărul pe care putea să îl suporte. Ei au propovăduit adevărul într-un timp în care religia falsă și coruptă se preamărea pe sine în lume.SA3 189.8

Nu este o ocazie de a înjosi caracterul sau de a scuza păcatul. — Aș fi dorit să fi fost cu putință să fie dată la o parte cortina, pentru ca aceia care nu au vedere spirituală să-i poată vedea pe acești oameni așa cum apar ei în ochii lui Dumnezeu, deoarece ei îi văd acum ca pe niște copaci care umblă. Atunci, nu ar atribui interpretarea lor omenească experienței și faptelor acelor oameni care au dat la o parte întunericul dinaintea lor și au pregătit calea pentru generațiile viitoare.SA3 190.1

Acum, când trăim în această generație, am putea să rostim acuzații la adresa oamenilor pe care Dumnezeu i-a chemat să îndeplinească o lucrare specială, în conformitate cu lumina care le-a fost dată în timpul lor. Deși este posibil să fi fost biruiți de ispite, ei s-au pocăit de păcatele lor, iar nouă nu ne este lăsată nicio ocazie de a înjosi caracterul lor sau de a scuza păcatul. Istoria lor este un semnal de avertizare și un far care ne arată calea cea sigură pentru picioarele noastre, dacă dorim să evităm noi greșeli. Acei oameni nobili au căutat tronul harului și și-au umilit sufletul înaintea lui Dumnezeu.SA3 190.2

Vocea și instrumentele noastre de scris nu trebuie să arate că desconsiderăm poruncile solemne ale Domnului. Nimeni să nu-i înjosească pe aceia care au fost aleși de Dumnezeu, care au luptat plini de curaj în bătăliile Domnului, care au avut inima, sufletul și viața împletite cu lucrarea lui Dumnezeu, care au murit în credință și care sunt părtași ai mântuirii celei mari obținute pentru noi de Mântuitorul, care a fost purtătorul păcatului și care ne iartă păcatele.SA3 190.3

Nu vorbiți despre greșelile celor aflați în viață sau care au murit. — Dumnezeu nu a inspirat niciun om pentru a descrie greșelile lor și pentru a le prezenta în fața unei lumi care zace în nelegiuire și unei biserici în care mulți sunt slabi în credință. Domnul nu le-a încredințat oamenilor răspunderea de a reînvia greșelile celor aflați în viață sau pe ale celor care au murit. El dorește ca slujitorii Săi să prezinte adevărul pentru timpul acesta. Nu vorbiți despre greșelile fraților voștri care [347] sunt în viață și păstrați tăcerea cu privire la greșelile celor care au murit.SA3 190.4

Lăsați greșelile lor să rămână acolo unde le-a pus Dumnezeu — aruncate în adâncul mării. Cu cât aceia care declară a crede adevărul prezent vorbesc mai puțin despre greșelile din trecut ale slujitorilor lui Dumnezeu, cu atât va fi mai bine pentru sufletul lor și pentru sufletul acelora pe care Hristos i-a răscumpărat cu sângele Său. Fiecare voce să proclame cuvintele Celui ce este Cel Dintâi și Cel de pe Urmă, Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Apostolul Ioan a auzit o voce spunând: „Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul! Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apocalipsa 14,13). — Review and Herald, 30 noiembrie 1897^{77Acest sfat i-a fost adresat unui lucrător care publicase în Review and Herald două articole intitulate: „Pericolul de a adopta poziții extremiste”. — Compilatorii}SA3 190.5