Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Solii alese 3

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Fiecare făptură omenească se va afla fie în oștirea lui Hristos, fie în oștirea lui Satana

    Ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ, când vor exista numai două tabere, iar fiecare bărbat, femeie și copil se va afla într-una dintre aceste două oștiri. Domnul Isus va fi Generalul unei oștiri, iar Satana va fi conducătorul oștirii potrivnice. Toți cei care calcă Legea lui Dumnezeu, temelia guvernării Sale pe pământ și în cer, și îi învață și pe alții să facă la fel se vor alinia de partea unui singur conducător [423], care îi va îndrepta împotriva guvernării lui Dumnezeu. „Îngerii care nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința” (Iuda 6) sunt niște răzvrătiți împotriva Legii lui Dumnezeu și vrăjmași ai tuturor celor ce iubesc poruncile Sale și ascultă de ele. Acești supuși care îl au pe Satana drept conducător al lor îi vor aduce pe alții în rândurile lor prin toate mijlocele posibile pentru a-și întări forțele și pentru a impune pretențiile lui.SA3 233.3

    Prin amăgirea aceasta, dacă va fi cu putință, Satana îi va prinde chiar și pe cei aleși. Amăgirea lui Satana nu este neînsemnată. El va căuta să supere, să hărțuiască, să falsifice, să acuze și să-i prezinte într-o lumină greșită pe toți cei pe care nu poate să-i constrângă și să-i determine să-l ajute în lucrarea lui și să-i aducă cinste. Marele lui succes constă în a păstra mintea oamenilor într-o stare de confuzie și de necunoaștere a strategiilor lui, deoarece el poate să-i conducă pe cei ce sunt neștiutori ca pe niște orbi. (...)SA3 233.4

    Sabatul este subiectul crucial din conflictul final. — Sabatul este marele subiect crucial. El constituie linia de demarcație între cei credincioși și statornici și cei necredincioși care calcă Legea. Sabatul acesta a fost poruncit de Dumnezeu, iar cei care se declară a fi păzitori ai poruncilor, care cred că trăiesc acum în timpul propovăduirii soliei îngerului al treilea, vor înțelege importanța Sabatului poruncii a patra în solia aceasta. El este sigiliul Dumnezeului celui viu. Ei nu vor micșora cerințele Sabatului ca să se potrivească intereselor lor. — Manuscrisul 34, 1897SA3 233.5

    În Apocalipsa, apostolul Ioan scrie despre unitatea celor care trăiesc pe pământ pentru a anula Legea lui Dumnezeu. „Toți au același gând și dau fiarei puterea și stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui” (Apocalipsa 17,13.14). „Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei, și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște” (Apocalipsa 16,13).SA3 233.6

    Toți cei ce înalță și se închină idolului sabatului fals, [424] o zi pe care Dumnezeu nu a binecuvântat-o, îi vor ajuta pe Diavol și pe îngerii lui cu toată puterea capacităților pe care le-au primit de la Dumnezeu și pe care le-au pervertit printr-o folosire greșită. Pentru că vor fi inspirați de un duh străin, care le întunecă priceperea, ei nu vor putea să vadă că înălțarea duminicii este în întregime instituția Bisericii Catolice. (...)SA3 233.7

    Sabatul este subiectul care va diviza lumea. — Domnul cerului le îngăduie celor din lume să aleagă cine să fie conducătorul lor. Să citim cu atenție capitolul treisprezece din Apocalipsa, deoarece el se referă la fiecare om, fie mare, fie neînsemnat. Fiecare făptură omenească trebuie să treacă de o parte sau alta, fie de partea Dumnezeului celui viu și adevărat, care i-a dat lumii memorialul Creațiunii, Sabatul zilei a șaptea, fie de partea unui sabat fals, instituit de oamenii care s-au înălțat pe ei înșiși mai presus de tot ce se numește Dumnezeu și de tot ce este vrednic de închinare și care și-au însușit atributele lui Satana, asuprindu-i pe cei credincioși, care păzesc poruncile lui Dumnezeu. Această putere persecutoare va impune cu forța închinarea la fiară, insistând asupra respectării sabatului instituit de ea. În felul acesta, va aduce defăimare lui Dumnezeu, așezându-se „în Templul lui Dumnezeu și dându-se drept Dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2,4).SA3 233.8

    Cei fără viclenie. — Una dintre trăsăturile din descrierea celor o sută patruzeci și patru de mii este aceea că în gura lor nu s-a găsit minciună. Domnul a zis: „Ferice de omul în duhul căruia nu este viclenie!” Ei se declară a fi copiii lui Dumnezeu și sunt reprezentați ca urmându-L pe Miel oriunde merge El. Ei sunt descriși stând pe Muntele Sionului, pregătiți pentru serviciul sfânt, îmbrăcați în hainele albe, care semnifică neprihănirea sfinților. Totuși, cei care Îl urmează pe Miel în cer trebuie să-L fi urmat mai întâi pe pământ, printr-o ascultare plină de încredere, de dragoste și de bunăvoie, nu iritați și capricioși, ci cu încredere, așa cum oile merg în urma păstorului lor. (...)SA3 234.1

    Satana face ultimele eforturi pentru supremație. — Lumea este în parteneriat cu bisericile așa-zise creștine, prin anularea Legii lui Iehova. Legea lui Dumnezeu este dată la o parte, este călcată în picioare, iar din partea tuturor celor ce alcătuiesc [425] poporul credincios al lui Dumnezeu, se va înălța spre cer rugăciunea: „Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta” (Psalmii 119,126). Satana face ultimele eforturi puternice pentru supremație în lupta lui cea din urmă împotriva principiilor Legii lui Dumnezeu. Necredința plină de sfidare abundă.SA3 234.2

    După descrierea lui Ioan din Apocalipsa 16, cu privire la puterea făcătoare de minuni care urma să adune lumea pentru ultima mare luptă, simbolurile sunt lăsate la o parte, iar vocea asemenea unei trâmbițe urmează să facă să răsune încă o dată cu un ton clar: „Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” (Apocalipsa 16,15). — Manuscrisul 7a, 1896 SA3 234.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents