Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Solii alese 3

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    O imagine vie a evenimentelor viitoare

    Vineri noaptea, pe 18 ianuarie 1884, câțiva m-au auzit exclamând: „Priviți, priviți!” Nu știu dacă visam sau eram în viziune. Am dormit singură.SA3 235.7

    Timpul de necaz era asupra noastră. I-am văzut pe cei din poporul nostru trecând printr-un mare necaz, plângând, rugându-se și apelând la făgăduințele sigure ale lui Dumnezeu, în timp ce oamenii nelegiuiți se aflau pretutindeni în jurul nostru, batjocorindu-ne și amenințându-ne că ne vor nimici. Ei își băteau joc de slăbiciunea noastră, [428] de numărul nostru mic și ne tachinau, folosind cuvinte menite să rănească adânc. Ei ne acuzau că luăm o poziție independentă de tot restul lumii. Ei ne luaseră toate resursele, pentru ca noi să nu putem să cumpărăm sau să vindem și făceau referire la sărăcia noastră jalnică și la situația noastră sărmană. Ei nu puteau să înțeleagă cum putem să trăim fără sprijinul lumii. Noi depindeam de lume și eram nevoiți să ne conformăm obiceiurilor, practicilor și legilor lumii sau să ieșim din ea. Dacă noi eram singurul popor din lume pe care Domnul îl favoriza, aparențele erau cu totul împotriva noastră.SA3 235.8

    Ei declarau că au adevărul, că la ei se fac semne și minuni, că îngerii din cer vorbesc cu ei și îi însoțesc, că între ei se află o mare putere și că acesta este mileniul pe care îl așteptaseră atât de multă vreme. Întreaga lume era convertită și în armonie cu legea duminicală, iar poporul acesta mic și slab ieșea în evidență, sfidând legile țării și ținând Legea lui Dumnezeu, și pretindea că este singurul popor drept de pe pământ. (...)SA3 236.1

    „Priviți în sus! Priviți în sus!” — Totuși, în timp ce aceia care erau credincioși și statornici, care nu voiau să se închine fiarei și chipului ei, să accepte și să respecte un sabat fals erau chinuiți, Cineva a zis: „Priviți în sus! Priviți în sus!” Fiecare și-a îndreptat privirile în sus, iar cerul părea că se desparte ca un sul care este rulat, iar noi am privit spre cer cum a privit Ștefan. Batjocoritorii ne tachinau și ne insultau, lăudându-se cu lucrurile pe care intenționau să le facă dacă noi continuam să ne încăpățânăm să ne păstrăm credința cu tărie. Totuși, acum, noi parcă nu-i auzeam, ci priveam la scena care ne făcea să nu auzim nimic altceva.SA3 236.2

    Acolo se descoperea scaunul de domnie al lui Dumnezeu. În jurul lui erau de zece mii de ori câte zece mii și mii și mii, iar cel mai aproape de scaunul de domnie se aflau martirii. Printre ei i-am văzut tocmai pe aceia care fuseseră supuși atât de recent la nenorocire, pe care lumea nu-i recunoscuse și pe care îi urâse și îi disprețuise.SA3 236.3

    [429] O voce a zis: „Isus, care șade pe scaunul de domnie, l-a iubit pe om atât de mult, încât Și-a dat viața ca jertfă pentru a-l salva de puterea lui Satana și pentru a-l înălța pe scaunul Său de domnie. Acela care Se află mai presus de toate stăpânirile, care are puterea cea mai mare în cer și pe pământ și căruia fiecare suflet Îi este dator pentru toate favorurile pe care le-a primit a fost blând și smerit cu inima, sfânt, nevinovat și neîntinat în viață.SA3 236.4

    El a împlinit toate poruncile Tatălui Său. Nelegiuirea a umplut pământul și i-a întinat pe locuitorii lui. Locurile înalte ale puterilor pământului au fost întinate de imoralitate și de idolatrie josnică, dar a sosit timpul când cei neprihăniți vor primi ramura de palmier a biruinței și a triumfului. Cei care au fost considerați de lume ca fiind slabi și lipsiți de valoare, cei care au fost fără apărare în fața cruzimii oamenilor vor fi încununați ca fiind mai mult decât biruitori” [citat Apocalipsa 7,9-17].SA3 236.5

    Ei se aflau înaintea scaunului de domnie, bucurându-se de splendorile zilei eterne, care nu are nevoie de soare; ei nu erau asemenea unui grup împrăștiat și slab, care rabdă pasiunile satanice ale unei lumi răzvrătite ce dă glas ideilor, învățăturilor și sfaturilor demonilor.SA3 236.6

    Acum, cei sfinți nu au nimic de temut. — Maeștrii în nelegiuire din lumea aflată sub conducerea lui Satana au ajuns puternici și îngrozitori, dar Domnul, Dumnezeul care judecă Babilonul, este puternic. Cei drepți nu mai au niciun motiv să se teamă de puteri sau de fraude când sunt credincioși și sinceri. În apărarea lor se află Unul mai puternic decât omul cel tare și înarmat. Celor care au crezut și au stat în apărarea adevărului, rezistând și apărând cu fermitate legile lui Dumnezeu, li se va da toată puterea, măreția și excelența caracterului.SA3 236.7

    O altă făptură cerească exclama cu o voce puternică și melodioasă: „Ei au venit din necazul cel mare. Au pășit în cuptorul aprins al lumii, încins cu putere de patimile și capriciile oamenilor care au vrut să le impună închinarea la fiară și la chipul ei și care au vrut să-i constrângă să fie necredincioși față de [430] Dumnezeul cerurilor.SA3 236.8

    Ei au venit din munți, dintre stânci, din vizuinile și peșterile pământului, din beciuri, din închisori, din consiliile secrete, din camerele de tortură, din mansarde și ascunzători. Ei au trecut prin suferințe și dureri mari, printr-o adâncă renunțare la sine și o mare dezamăgire. Ei nu mai sunt subiectul glumelor și batjocurilor oamenilor răi. Ei nu mai sunt neînsemnați și nenorociți în ochii acelora care îi disprețuiesc.SA3 236.9

    Dezbrăcați-i de hainele murdare cu care cei nelegiuiți au avut satisfacția să-i îmbrace. Dați-le haine noi, chiar hainele albe ale neprihănirii, și puneți pe capul lor o mitră curată.”SA3 237.1

    Ei stau acolo biruitori în marea luptă. — Ei erau îmbrăcați în haine mai bogate decât cele pe care le purtaseră vreodată făpturile omenești. Pe cap, purtau coroane de slavă cum făpturile omenești nu văzuseră niciodată. Zilele de suferință, de rușine, de lipsuri și foame s-au încheiat. Plânsul a trecut. Atunci, ei au izbucnit în cântări melodioase, clare și puternice. Fluturau ramurile de palmier ale biruinței și exclamau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!” (Apocalipsa 7,10)SA3 237.2

    Oh, fie ca Dumnezeu să ne înzestreze cu Duhul Său, să ne facă puternici prin puterea Sa! În acea zi mare a triumfului suprem și final, se va vedea că neprihăniții au fost puternici și că nelegiuirea, în toate formele ei și cu toată mândria ei, a fost slabă și înfrântă. Ne vom apropia de Isus, ne vom încrede în El, vom căuta harul și marea Sa mântuire. Trebuie să ne ascundem în Isus, deoarece El este un adăpost în fața furtunii, un ajutor prezent în vreme de necaz. — Scrisoarea 6, 1884SA3 237.3

    Două coloane de îngeri îi escortează pe sfinți în cetatea lui Dumnezeu. — Dătătorul vieții vine pentru a rupe lanțurile mormântului. El urmează să-i scoată afară pe cei închiși în morminte și să proclame: „Eu sunt Învierea și Viața.” Acolo stă oștirea celor înviați. Ultimul gând a fost cu privire la moarte și durerile ei. Ultimele gânduri pe care le-au avut au fost cu privire la mormânt, dar acum ei proclamă: „Unde îți este biruința, moarte? [431] Unde îți este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15,55). Durerile morții au fost ultimele lucruri pe care le-au simțit. (...)SA3 237.4

    Când se vor trezi, orice durere va fi dispărut. „Unde îți este biruința, moarte?” Iată că ei stau aici, primesc atingerea finală a nemuririi și se înalță pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh. Porțile cetății lui Dumnezeu se deschid, iar popoarele care au păzit adevărul intră în ea. SA3 237.5

    De o parte și de alta se află coloane de îngeri, iar cei răscumpărați de Dumnezeu merg printre heruvimi și serafimi. Domnul Hristos le spune bun venit și le adresează binecuvântarea: „Bine, rob bun și credincios, intră în bucuria stăpânului tău” (Matei 25,21). În ce constă bucuria aceea? El vede rodul muncii sufletului Său și este mulțumit. Acesta este scopul pentru care lucrăm noi.SA3 237.6

    Iată un om pentru care ne-am rugat lui Dumnezeu în timpul nopții. Am stat de vorbă cu el pe patul lui de moarte și am legat sufletul lui neajutorat de Isus. Iată un om care a fost un bețiv sărman. Am încercat să-i îndreptăm privirile spre Acela care este puternic pentru a mântui și i-am spus că Hristos poate să-i dea biruința. Coroanele slavei nepieritoare sunt puse pe capetele lor, iar apoi cei răscumpărați își depun coroanele scânteietoare la picioarele lui Isus și corul îngeresc intonează un cântec de biruință, iar îngerii din cele două coloane preiau tonul și cei mântuiți li se alătură, așa cum au cântat pe pământ.SA3 237.7

    Un cântec ceresc. — O, ce muzică! Nu există nicio notă falsă. Fiecare voce proclamă: „Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat” (Apocalipsa 5,12). El vede rodul muncii sufletului Lui și este mulțumit. Credeți că va fi cineva care își va mai lua timp să vorbească despre încercările și greutățile îngrozitoare prin care a trecut? „Nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute” (Isaia 65,17). „Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 21,4). — Manuscrisul 18, 1894SA3 237.8

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents