8 - PROBLEMA INFLUENȚEI

Cine i-a spus lui Ellen White? — Aceia care au desconsiderat soliile de avertizare s-au pierdut. Unii, plini de încredere în ei înșiși, au îndrăznit să se abată de la ce știau că era adevărul, spunând: „Cine i-a spus lui Ellen White?” Cuvintele acestea arată măsura credinței lor și încrederea în lucrarea pe care Domnul mi-a dat-o. Ei văd rezultatele lucrării pe care mi-a încredințat-o Domnul și, dacă faptul acesta nu îi convinge, niciun argument și nicio descoperire viitoare nu îi va influența. Rezultatul va fi că Dumnezeu va rosti din nou judecata, la fel ca și până acum. — Review and Herald, 19 mai, 1903, p. 8SA3 31.1

I-a spus cineva aceste lucruri? — Unii sunt gata să întrebe: „Cine i-a spus lui Ellen White aceste lucruri?” Ei mi-au pus chiar și întrebarea: „Ți-a spus cineva aceste lucruri?” Eu am putut să le răspund: „Da, da, îngerul lui Dumnezeu mi-a vorbit.” De fapt, ei voiau să spună: „Nu-i așa că frații și surorile ți-au spus despre greșelile lor?” În viitor, nu voi deprecia mărturiile pe care mi le-a dat Dumnezeu oferind explicații ca să încerc să mulțumesc astfel de minți înguste, ci voi trata toate întrebările de felul acesta ca pe o insultă la adresa Duhului lui Dumnezeu. Dumnezeu a văzut că este potrivit să mă pună într-o poziție în care nu a pus [63] pe nimeni altcineva din mijlocul nostru. El mi-a dat o răspundere de a mustra, pe care nu i-a dat-o nimănui altcuiva. — Mărturii, vol. 3, p. 314, 315SA3 31.2

Cineva i-a spus lui Ellen White. — Chiar și acum, necredința este exprimată prin cuvintele: „Cine i-a spus aceste lucruri lui Ellen White?” Totuși eu nu cunosc pe nimeni care le știe așa cum sunt și nimeni nu putea să scrie ceva ce nu presupunea că există. Mie mi-a spus Cineva — Acela care nu falsifică, nu judecă greșit și nici nu exagerează nicio situație. — Special Instruction Relating to the Review and Herald Office and the Work in Battle Creek, p. 16SA3 31.3

Dacă a fost influențată, nu este demnă de încredere. — Tu crezi că oamenii au prejudecăți. Dacă eu sunt în situația aceasta, nu sunt potrivită să mi se încredințeze lucrarea lui Dumnezeu. — Scrisoarea 16, 1893SA3 31.4

Ellen White nu a citit anumite scrisori sau articole. — Poate că mă învinuiești pentru că nu am citit pachetul tău de scrieri. Nu le-am citit pe acestea și nu am citit nici scrisorile pe care le-a trimis dr. Kellogg. Am avut o solie de mustrare aspră pentru Casa de editură și am știut că, dacă voi citi mesajele care mi-au fost trimise, mai târziu, după ce mărturia avea să vină, tu și dr. Kellogg veți fi ispitiți să spuneți: „S-a inspirat de la mine.” — Scrisoarea 301, 1905SA3 31.5

Nu am avut obiceiul de a citi niciun articol doctrinar din revistă, ^{10Review and Herald.} pentru ca mintea mea să nu fie influențată de înțelegerea ideilor și concepțiilor altcuiva și pentru ca amprenta niciunei teorii omenești să nu aibă vreo legătură cu lucrurile pe care le scriu. — Scrisoarea 37, 1887SA3 31.6

O întrebare pusă în perioada timpurie de slujire. — Și ce dacă ai spus atât de mult? Oare ar influența faptul acesta viziunile pe care mi le dă Dumnezeu? Dacă este așa, atunci viziunile nu sunt nimic. (...) Ce ai spus tu sau oricine altcineva nu înseamnă nimic. Dumnezeu a luat problema aceasta în mâinile Sale. (...) Soră D, ce ai spus tu nu m-a influențat deloc. Părerea mea nu are nimic de a face cu lucrurile pe care Dumnezeu mi le-a arătat în viziune. — Scrisoarea 6, 1851SA3 31.7

Nicio mustrare pe baza zvonurilor. — Am primit scrisoarea ta și [64] voi începe să răspund. Tu spui că ai primit mărturiile, dar nu accepți partea cu privire la amăgirea ta. Cu toate acestea, fratele meu, mărturiile sunt adevărate și zvonurile nu au nicio legătură cu această mustrare. — Scrisoarea 28, 1888SA3 32.1

O încercare de a o îndruma pe Ellen White. — Fratele E sugerează că oamenii ar fi mulțumiți dacă aș vorbi mai puțin despre datorie și mai mult despre dragostea lui Isus. Totuși eu doresc să vorbesc așa cum mă îndeamnă Duhul Domnului. Domnul știe cel mai bine de ce au nevoie oamenii. Eu am vorbit după-amiază^{11Sabatul din 17 octombrie} din Isaia 58. Nu am ocolit subiectul deloc. — Manuscript Releases 26, 1885SA3 32.2

Manipulată de Cel Puternic în sfătuire. — Unii spun: „Cineva îi manipulează scrierile.” Eu recunosc acuzația. Cel Puternic în sfătuire, El este Acela care îmi descoperă starea de lucruri. — Scrisoarea 52, 1906SA3 32.3

De ce au fost puse uneori întrebări. — Cineva care mi-a făcut o mărturisire mi-a spus că ei au avut îndoieli și neîncredere cu privire la mărturii, din cauza cuvintelor spuse de sora F. Un lucru menționat a fost acela că mărturiile adresate unor persoane particulare mi-au fost spuse de alții, iar eu le-am transmis pretinzând că sunt o solie de la Dumnezeu. Oare știe sora mea că prin aceste cuvinte mă face ipocrită și mincinoasă?SA3 32.4

Sora F a menționat un caz în care ea mi-a spus totul despre situația familiei fratelui G, iar următorul lucru pe care l-a auzit a fost acela că am relatat tocmai ce îmi spuse ea, ca fiind ceva ce îmi descoperise Domnul.SA3 32.5

Îngăduiți-mi să explic. Adesea, îmi sunt arătate familii și oameni, iar când am ocazia de a vorbi cu cei care îi cunosc bine, întreb care este situația acelei familii, ca să știu dacă pastorii sau oamenii cunosc ceva despre relele existente.SA3 32.6

Aceasta a fost realitatea în legătură cu familia fratelui G. Am vrut să văd dacă mărturia era susținută de fapte. Totuși nu informațiile primite [65] au fost originea mărturiei, deși sufletele cu vedere îngustă și ispitite ar putea să interpreteze astfel. — Scrisoarea 17, 1887SA3 32.7

Cine le-a vorbit lui Pavel și lui Ellen White? — Când celor greșiți le este prezentată o mărturie, adesea se pune întrebarea: Cine i-a spus lui Ellen White? Aceasta trebuie să fi fost situația și în zilele lui Pavel, deoarece cineva trebuie să fi avut pe inimă binele bisericii pentru a-i prezenta apostolului, slujitorul rânduit de Dumnezeu, pericolele care amenințau prosperitatea bisericii. Există un timp când trebuie să vorbești și un timp când trebuie să taci. Desigur, ceva trebuie să fie făcut, iar slujitorul rânduit de Dumnezeu nu trebuie să dea greș în lucrarea lui de a corecta aceste rele. Prin urmare, relele acestea existau, iar Pavel a avut de făcut o lucrare pentru a le combate. (…)SA3 32.8

Știm că lui Pavel îi fusese prezentată starea bisericilor. Dumnezeu i-a dat lumină și cunoștință cu privire la ordinea care trebuia să fie păstrată în biserici și la relele care apăreau și care trebuiau să fie corectate și tratate cu o hotărâre pe măsura caracterului lor grav. Domnul îi descoperise lui Pavel curăția, devoțiunea și evlavia care trebuiau să fie păstrate în biserică, iar el știa că lucrurile care păreau în contradicție cu acestea trebuiau să fie mustrate în conformitate cu lumina dată de Dumnezeu.SA3 32.9

De ce se pun întrebări. — Când îmi sunt descoperite lucruri cu privire la o biserică, uneori sunt ca niște fulgere, ca o lumină din cer, care îmi descoperă detaliile pe care Dumnezeu mi le prezentase în legătură cu situația aceea, iar când asupra sufletului meu apasă povara cu privire la anumite biserici, familii sau persoane, întreb adesea care este starea de lucruri din biserică și totul este scris înainte de a ajunge la biserica aceea.SA3 32.10

Totuși eu vreau fapte care să confirme mărturiile și sunt interesată să știu cum ar trebui să prezint lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Dacă biserica este vizibil afectată de greșeli, de exemple care o duc în rătăcire, care o slăbesc în credință și întăresc necredința, atunci lucrarea făcută nu trebuie să fie restrânsă la [66] familii sau la oameni în particular, ci trebuie să merg în fața întregii biserici pentru a opri răul și pentru a aduce lumină în mintea celor care au fost amăgiți de lucrări înșelătoare și de interpretări greșite.SA3 32.11

Din nou, când mă aflu în fața oamenilor, lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu în trecut cu privire la chipuri pe care le-am văzut și la oameni cărora Duhul Domnului m-a îndemnat să le vorbesc îmi vine în minte ca niște fulgere. Acesta este modul în care am fost folosită, văzând multe situații, iar înainte de a aborda aceste situații, doresc să știu dacă sunt cunoscute de ceilalți și dacă influența lor are scopul de a prejudicia biserica, în general. Uneori sunt puse întrebări, iar acestea decid modul de a trata cazurile respective, fie în prezența multora, fie doar a câtorva, fie doar în particular.SA3 33.1

Dacă situația este de așa natură încât să poată fi tratată în particular, iar alții nu trebuie să știe, eu doresc mult să fac tot ce este posibil pentru a corecta și pentru a nu face publicitate cazului. — Scrisoarea 17, 1877SA3 33.2

Stau singură, dureros de singură. — Am de făcut o declarație. Când Domnul îmi prezintă orice lucru sau învățătură, iar eu am o solie de vestit cu privire la ce mi s-a spus, atunci fac tot ce stă în puterea aptitudinilor pe care mi le-a dat Dumnezeu spre a aduce la cunoștință situația, prezentând gândul și voința lui Dumnezeu atât de clar pe cât îmi îngăduie capacitățile mele omenești, călăuzite și stăpânite de Duhul lui Dumnezeu. Cu privire la problemele serioase care mi-au fost descoperite, eu nu am dat nimănui — bărbat sau femeie — niciun drept de a deține nici cel mai mic control asupra lucrării pe care mi-a dat-o Domnul.SA3 33.3

De douăzeci și unu de ani, de când am fost despărțită de soțul meu prin moarte, nu am avut nici cea mai vagă idee de a mă recăsători. De ce? Nu pentru că Dumnezeu mi-a interzis. Nu. Ci a rămâne singură a fost cel mai bine pentru mine, deoarece nimeni nu trebuia să sufere împreună cu mine în continuarea lucrării ce mi-a fost încredințată de Dumnezeu. Nimeni nu trebuia să aibă dreptul de a mă influența în niciun fel cu privire la responsabilitatea și lucrarea mea de a-mi vesti mărturiile de [67] încurajare și de mustrare.SA3 33.4

Soțul meu nu mi-a stat niciodată în cale în lucrarea aceasta, deși am avut din partea lui ajutor, încurajare și milă. Mi-au lipsit atât de mult simpatia, rugăciunile și lacrimile lui! Nimeni nu poate să înțeleagă lucrul acesta și să simtă cu mine. Totuși lucrarea mea trebuie să fie făcută. Nicio putere omenească nu ar trebui să facă nici cea mai mică presupunere că eu aș fi influențată în lucrarea pe care Dumnezeu mi-a dat-o de a le vesti mărturia mea acelora pentru care El mi-a dat mustrări sau încurajări.SA3 33.5

Am fost singură în toată această lucrare, dureros de singură în toate dificultățile și în toate încercările legate de lucrare. Numai Dumnezeu a putut să mă ajute. Ultima lucrare pe care trebuie să o fac în lumea aceasta va fi încheiată curând. Trebuie să mă exprim deschis, în așa fel încât, dacă este cu putință, să nu fiu înțeleasă greșit.SA3 33.6

Nu există nicio persoană din lume care să fi pus vreo solie în mintea mea sau să îmi fi încredințat vreo datorie. Acum — trebuie să îți spun, frate F — când Domnul îmi dă o solie pentru tine sau pentru altcineva, o vei avea așa cum mi-o dă Domnul. — Manuscrisul 227, 1902SA3 33.7