15 - UN RAPORT SUCCINT AL EXPERIENȚEI LUI ELLEN G.
WHITE CU PRIVIRE LA SCRIEREA CĂRȚII VIAȚA LUI
HRISTOS, ÎN 1876^{32Publicată cu titlul The Spirit of Prophecy, vol. 2, tratează despre viața lui Hristos de la nașterea Sa și până la intrarea triumfală în Ierusalim}

25 martie 1876. — Mary Clough^{33Nepoata lui Ellen G. White, fiica surorii ei Carolina. Mary a fost o tânără creștină serioasă și, deși nu a fost adventistă de ziua a șaptea, a slujit pentru un timp ca asistent literar al lui Ellen White, iar în timpul călătoriilor lui James și Ellen White, a fost agent publicitar, scriind articole în ziarele locale, îndeosebi despre predicile și discursurile lui Ellen White cu privire la temperanță. — Compilatoriit} și cu mine vom face tot ce putem pentru a continua lucrul la scrierile mele. Nu pot să văd nicio lumină strălucind în Michigan pentru mine. ^{34În 22 martie, James White a plecat din Oakland, unde tocmai construiseră o casă, pentru a participa la o sesiune specială a Conferinței Generale la Battle Creek, Michigan. El și soția au fost despărțiți timp de șaizeci și șase de zile, până când s-au întâlnit din nou la Adunarea de tabără din Kansas, în 27 mai. În perioada aceasta, ea i-a scris în fiecare zi soțului ei și, ocazional, altora. — Compilatorii} Anul acesta simt că lucrarea mea este să scriu. Trebuie să fiu retrasă, să stau chiar aici și să nu las ca înclinația proprie sau insistențele altora să îmi tulbure hotărârea de a mă ocupa îndeaproape de lucrarea mea, până când va fi încheiată. Dumnezeu mă va ajuta, dacă mă încred în El. — Scrisoarea 63, 1876 (adresată lui James White, 25 martie 1876)SA3 54.1

4 aprilie. — În ultimele zile, am avut musafiri aproape în fiecare zi, dar încerc să mă ocup de scris și să fac în fiecare zi atât cât îmi este cu putință. Nu pot să scriu mai mult de o jumătate din zi. (…)SA3 54.2

[104] Mary este la birou, iar eu scriu în camera de la etaj. (…)SA3 54.3

În orele mele de veghe din noapte și dimineața devreme am simțit multă eliberare în rugăciune și în comuniune plăcută cu Dumnezeu. Prind putere și observ că orice solicitare mă afectează serios, așa că este nevoie de timp să îmi revin. Încrederea mea este în Dumnezeu. Am credința că El mă va ajuta în eforturile mele de a publica adevărul și lumina pe care mi le-a dat pentru poporul Său. — Scrisoarea 3, 1876SA3 54.4

7 aprilie. — Subiectele prețioase se clarifică în mintea mea. Mă încred în Dumnezeu, iar El mă ajută să scriu. Sunt cu aproximativ douăzeci și patru de pagini înaintea lui Mary. Ea se descurcă bine cu copiatul. Va fi nevoie de un simțământ clar al datoriei pentru a mă face să las lucrarea aceasta ca să merg la adunările de tabără. Vreau să închei scrierea unei cărți cu orice preț, înainte de a merge undeva. (…) Estul nu mă va vedea timp de un an, dacă nu simt că Dumnezeu mă cheamă să merg. El mi-a dat lucrarea aceasta. Eu o voi face, dacă pot să fiu lăsată liberă. — Scrisoarea 4, 1876SA3 54.5

8 aprilie. — Scriu cu ușurință și Îi cer lui Dumnezeu zi de zi să mă sfătuiască și să mă umple cu Duhul Său. Apoi, cred că voi avea ajutorul, puterea și harul de a face voia Lui.(…)SA3 54.6

Nu am avut o asemenea ocazie de a scrie niciodată în viața mea și vreau să o folosesc la maximum. (…) Cum ar fi dacă le-aș citi manuscrisele mele fraților [J. H.] Waggoner și [J. N.] Loughborough? Dacă vreo exprimare a punctelor doctrinare nu este atât de clară cum ar trebui, el ar fi în stare să o observe. ^{35J. H. Waggoner era editor și publica un ziar când a devenit adventist de ziua a șaptea.} (Mă refer la W.). — Scrisoarea 4a, 1876SA3 54.7

8 aprilie. — Soțul meu scrie că trebuie să îmi fie trimisă o solicitare din partea Conferinței [sesiunii Conferinței Generale], dar nu voi fi determinată să renunț la ceea ce cred că este datoria mea acum. De data aceasta, eu am de făcut o lucrare specială, aceea de a scrie lucrurile pe care mi le-a arătat Domnul. (…)SA3 55.1

Am de făcut o lucrare care a fost o mare povară pentru sufletul meu. Numai Domnul știe cât de mare a fost.SA3 55.2

De asemenea, am nevoie de timp pentru a-mi găsi liniștea și pacea minții. [105] Atâta vreme cât sunt angajată în lucrarea aceasta, am nevoie de timp pentru meditație și rugăciune. Nu vreau să mă împovărez singură sau să fiu într-o legătură strânsă cu oamenii care îmi vor abate gândurile. Aceasta este o mare lucrare și simt că trebuie să strig în fiecare zi către Dumnezeu pentru a-mi da Duhul Său, ca să mă ajute să fac lucrarea aceasta foarte bine. — Scrisoarea 59, 1876 (adresată Lucindei Hall, 8 aprilie 1876)SA3 55.3

14 aprilie. — Mi se pare că scrierile mele sunt importante, iar eu sunt atât de slabă, atât de incapabilă să îndeplinesc bine această lucrare. L-am rugat pe Dumnezeu să mă umple cu Duhul Său Sfânt, pentru a fi în legătură cu Cerul, așa încât lucrarea aceasta să poată fi făcută bine. Nu voi putea să îndeplinesc niciodată lucrarea aceasta, fără să primesc binecuvântarea specială a lui Dumnezeu. — Scrisoarea 7, 1876, p. 2SA3 55.4

16 aprilie. — Am scris un număr destul de mare de pagini astăzi. Mary ține pasul cu mine cu greu. Ea se entuziasmează cu privire la unele subiecte și îmi aduce manuscrisul pentru a mi-l citi, după ce l-a copiat. Astăzi, mi-a arătat un teanc mare de manuscrise pe care le pregătise.^{36La data aceea, întreaga lucrare era scrisă de mână. Dactilografii nu au apărut în lucrarea lui Ellen White până în 1883, la doi ani după moartea soțului ei. — Compilatorii}SA3 55.5

Mă simt foarte liberă și plină de pace. Simt dragostea prețioasă a lui Hristos în inima mea. Aceasta mă smerește în ochii mei, în timp ce Isus este înălțat înaintea mea. Oh, cât de mult doresc acea legătură tainică și acea tovărășie a lui Isus, care ne înalță mai presus de lucrurile trecătoare ale vieții! Grija mea este să fiu împăcată cu Dumnezeu, să am fără încetare mărturia Duhului Său care îmi spune că sunt cu adevărat un copil al lui Dumnezeu. — Scrisoarea 8, 1876SA3 55.6

18 aprilie. — Duminică seara am mers în oraș [San Francisco]. M-am adresat unei adunări destul de numeroase de oameni din afara bisericii, vorbind despre pâinile și peștii cu care Domnul Isus a hrănit aproximativ zece mii de oameni prin puterea Sa miraculoasă și care se înmulțeau fără încetare după ce Mântuitorul binecuvântase mica porție de mâncare. Am vorbit despre Hristos, care a mers pe mare, și despre iudeii care cereau un semn că El era Fiul lui Dumnezeu. A fost prezent și vecinul bisericii aflate lângă parcul public. [106] Cred că numele lui este Cragg. Toți au ascultat cu ochii larg deschiși, iar unii cu gura deschisă. (…)SA3 55.7

Voi fi încântată să mă întâlnesc cu frații și surorile mele la adunarea de tabără. Îmi face plăcere să particip la adunări de felul acesta. Este mult mai bine decât în izolarea scrisului. Dar faptul acesta îmi va întrerupe lucrarea și va împiedica planurile de publicare a cărților mele, deoarece nu pot să fac ambele lucruri — să călătoresc și să scriu. Acum mi se pare că am o ocazie de aur. Mary este cu mine, cel mai bun copist pe care l-am putut avea vreodată. O altă ocazie de felul acesta nu voi mai avea niciodată. — Scrisoarea 9, 1876SA3 55.8

21 aprilie. — Tocmai am încheiat un articol destul de lung cu privire la câteva minuni. Are cincizeci de pagini. De când ai plecat, am pregătit aproximativ 150 de pagini. Simțim că avem satisfacția cea mai mare pentru lucrarea pe care am pregătit-o. — Scrisoarea 12, 1876SA3 55.9

24 aprilie. — Mary tocmai mi-a scris două articole: unul despre pâini și pești, Hristos mergând pe apă și ocazia când le-a declarat ucenicilor Săi că El este Pâinea vieții, fapt care i-a făcut pe unii dintre ei să-L părăsească. Acest articol are cincizeci de pagini și cuprinde multe subiecte. Cred că este materialul cel mai prețios pe care l-am scris vreodată. Mary este atât de entuziasmată cu privire la el! Ea crede că este de cea mai mare valoare. Eu sunt pe deplin mulțumită de el.SA3 55.10

Celălalt articol a fost despre ocazia când Hristos a mers printr-un lan, smulgând spice și vindecându-l pe omul cu mâna uscată — douăsprezece pagini. Dacă voi fi în stare, cu ajutorul lui Mary, să public aceste subiecte atât de interesante, voi putea să spun: „Doamne, lasă acum pe robul Tău să plece în pace.” Scrierile acestea sunt tot ce pot să văd acum. (…)SA3 56.1

Inima și mintea mea sunt implicate în lucrarea aceasta, iar Domnul mă va susține în îndeplinirea ei. Cred că Domnul îmi va da sănătate. I-am cerut, iar El va răspunde rugăciunii mele.SA3 56.2

Îl iubesc pe Domnul. Iubesc lucrarea Sa. Iubesc poporul Său. Simt o mare pace și liniște în suflet. Mi se pare că nu există nimic care să mă încurce și să îmi distragă atenția, iar având în vedere o activitate intelectuală atât de dificilă, mintea mea nu ar fi putut să fie preocupată de nicio grijă, fără a fi suprasolicitată. — Scrisoarea 13, 1876SA3 56.3

[107] 25 aprilie. — Pur și simplu, nu pot să scriu decât o jumătate de zi, deoarece o parte din timp mă doare capul, apoi trebuie să mă odihnesc, să mă culc, să încetez să gândesc și să îmi iau timp pentru scris, când pot să fac lucrul acesta confortabil. Nu pot să grăbesc treburile. Lucrarea aceasta trebuie să fie făcută cu atenție, încet și corect. Subiectele pe care le-am pregătit sunt realizate bine. Sunt mulțumită de ele. — Scrisoarea 14, 1876SA3 56.4

27 aprilie. — Astăzi am scris cincisprezece pagini. Mary Clough ține greu pasul cu mine. Ea a copiat cincisprezece pagini astăzi — o muncă bună și serioasă pentru o zi. (…) Nu am mai avut niciodată o astfel de ocazie în viață. O voi folosi. De când ai plecat, am scris aproximativ 200 de pagini, toate sunt copiate și pregătite pentru tipar. (…)SA3 56.5

Simt că nu sunt nimic, dar Isus este totul pentru mine — neprihănirea mea, înțelepciunea și puterea mea. — Scrisoarea 16a, 1876SA3 56.6

5 mai. — Am scris mai mult decât de obicei, ceea ce a fost prea mult pentru mine. Nu pot și trebuie să încetez să continui să scriu mai mult de o jumătate de zi, dar continui să depășesc limitele și plătesc pentru faptul acesta. Gândurile mele sunt îndreptate spre aceste subiecte zi și noapte. Am o încredere puternică în rugăciune. Domnul mă aude și cred în mântuirea Lui. Mă încred în puterea Sa. Prin puterea Sa, voi încheia aceste scrieri. Mă prind cu tărie de brațul Său, cu o încredere neșovăitoare. (…)SA3 56.7

Am subiecte importante care vor apărea în numărul următor [Signs of the Times] despre Ieremia. Duhul lui Dumnezeu m-a îndemnat să scriu despre subiectul acesta. Viziunea pe care am avut-o cu șaisprezece ani în urmă mi-a fost întipărită adânc în minte. Am văzut că subiectul acela important urma să se aplice poporului lui Dumnezeu. Am văzut acest lucru cu referire la mărturia pe care Dumnezeu mi-a dat-o ca să o vestesc pentru mustrarea greșelilor. — Scrisoarea 21, 1876SA3 56.8

11 mai. — Dacă îmi închei toate manuscrisele [Spirit of Prophecy, vol. 2], partea mea de lucru este făcută și voi fi eliberată. — Scrisoarea 24, 1876SA3 56.9

19 octombrie. — Am hotărât ca această lucrare să fie tipărită aici^{37La Editura Review and Herald, din Battle Creek.} și să nu transportăm cărțile acestea dincolo de câmpii, din nou. O parte din carte este deja tipărită. Însă matrițele nu sunt cele definitive, ^{38Paginile nu urmau să fie puse pe matrițele pentru tipar, ci să fie păstrate în forma pretipărită, oferind posibilitatea de a se face schimbări, dacă se dorea acest lucru. — Compilatorii} [108] deoarece nu vom aștepta până când toate lucrurile din cartea mea vor fi foarte, foarte precise, ci vom publica o primă ediție provizorie, punând-o în vânzare. Apoi, putem să ne luăm timp pentru a scoate o ediție mai bună pe Coasta Pacificului și atunci va fi pusă pe matrițe. Apoi, biografia mea și cea a tatălui tău vor fi scrise și tipărite la Editura Pacific. Totuși ne-am gândit cu toții foarte bine și credem că ar fi mai bine să rămânem aici până în decembrie și să încheiem ediția aceasta. — Scrisoarea 45, 1876SA3 56.10

26 octombrie — Lucrăm în cea mai mare grabă pentru a încheia tipărirea volumului 2 din Spirit of Prophecy. Trei forme noi sunt deja tipărite. Dacă vom mai rămâne aici [la Battle Creek] încă patru săptămâni, vom încheia cartea și se va îndepărta din mintea mea o mare grijă. ^{39Cartea era anunțată: Spirit of Prophecy, vol. 2, de E. G. White, va fi disponibilă în câteva zile. Lucrarea aceasta este o descriere emoționantă a primei veniri a lui Hristos, a vieții, învățăturilor și minunilor Sale și va fi considerată de prietenii lui Ellen White ca fiind o carte de o valoare aproape inestimabilă. Poate să fie oferită numai prin poștă, până la anul nou, iar după aceea, cu o reducere de un sfert pentru plata imediată a tuturor comenzilor. Preț, taxe poștale, 1 dolar, J. W. — Review and Herald, 9 noiembrie 1876 Recomandarea lui Uriah Smith, editor al publicației Review and Herald. — Ne pregătim să vorbim despre volumul acesta care tocmai a fost lansat, ca fiind cartea cea mai remarcabilă ce a fost publicată vreodată de editura noastră. Ea cuprinde acea parte a marii lupte dintre Hristos și Satana în care sunt cuprinse viața, misiunea, învățăturile și minunile săvârșite de Hristos aici, pe pământ. Mulți s-au străduit să scrie despre viața lui Hristos, dar lucrarea lor, în comparație cu aceasta, pare a fi asemenea veșmintelor. Aici avem, ca să spunem așa, o privire interioară a lucrării minunate a lui Dumnezeu din timpul acela. Dacă are o inimă ce poate fi impresionată, simțăminte ce pot fi stârnite, o imaginație ce poate să răspundă la tabloul cel mai viu al celor mai emoționante scene și un spirit care să primească din exemplul divin al lui Hristos învățături despre curăție, credință și dragoste, cititorul va găsi în volumul acesta ceva care va pune în acțiune în modul cel mai viu toate aceste însușiri. Totuși cea mai bună dintre toate este influența durabilă spre bine pe care trebuie să o aibă asupra tuturor celor ce vor citi. Această carte ar trebui să aibă parte de o răspândire nelimitată. Prețul trimiterii prin poștă, așa cum s-a menționat anterior, 1 dolar. — Review and Herald, 30 noiembrie 1876t} — Scrisoarea 46, 1876 (adresată lui William C. White și soției, 26 octombrie 1876)SA3 57.1