17 - EXPERIENȚA LUI ELLEN G. WHITE ÎN PREGĂTIREA CĂRȚII HRISTOS, LUMINA LUMII
Notițe din scrisori și jurnale
15 iulie 1892. — Săptămâna aceasta am fost întărită pentru a începe să scriu despre viața lui Hristos. Oh, cât de ineficientă, cât de incapabilă sunt pentru a exprima lucrurile care ard în sufletul meu cu privire la misiunea lui Hristos! Cu greu am îndrăznit să încep lucrarea aceasta. Sunt atât de multe lucruri de spus. Ce să spun și ce să las nespus? Stau trează nopțile, cerându-I Domnului ca Duhul Sfânt să vină asupra mea, să rămână asupra mea. (…)SA3 62.1
Pășesc tremurând înaintea lui Dumnezeu. Nu știu cum să vorbesc sau să scriu despre subiectul cel vast al jertfei ispășitoare. Nu știu cum să prezint subiectele cu puterea cea vie pe care o au când îmi sunt prezentate. Tremur de teama ca nu cumva să micșorez valoarea marelui Plan de Mântuire, folosind cuvinte ieftine. Sufletul îmi este copleșit de uimire și de respect înaintea lui Dumnezeu și spun: „Cine este în stare să împlinească aceste lucruri?” — Scrisoarea 40, 1892SA3 62.2
23 mai 1893. — În dimineața aceasta este înnorat și plouă. Începând de la ora patru, am scris despre viața lui Hristos. Oh, fie ca Duhul Sfânt să vină și să rămână asupra mea, pentru ca pana mea să aștearnă cuvinte care le vor transmite altora lumina pe care Domnul a binevoit să mi-o [116] dea în marea Sa milă și dragoste. — Manuscrisul 80, 1893SA3 62.3
15 iunie 1893. — Sunt nerăbdătoare să scriu despre viața lui Hristos. Marian [Davis] îmi spune să scriu niște capitole și subiecte despre care eu nu consider că este cu adevărat necesar să se scrie. Poate că voi vedea mai multă lumină în ele. Nu voi începe să scriu despre ele dacă Duhul Domnului nu pare să mă îndrume. Zidirea unui turn, războiul dintre împărați, aceste lucruri nu mă preocupă, ci subiectele din viața lui Hristos, caracterul Său, care Îl reprezintă pe Tatăl, parabolele pe care este important să le înțelegem cu toții și să punem în practică lecțiile conținute în ele. Acestea sunt subiectele de care mă voi ocupa. — Scrisoarea 131, 1893SA3 62.4
2 iulie 1893. — Scriu în fiecare zi câte puțin despre viața lui Hristos. Un capitol îmi pregătește gânduri noi cu privire la alte subiecte, așa că am câteva articole diferite pe care le scriu. Cu greu îndrăznesc să trimit un manuscris prin tânărul Linden, de teamă că ar putea să se piardă, iar eu doresc să acord mai mult timp pentru unele subiecte. — Scrisoarea 132, 1893 (scrisă din Noua Zeelandă)SA3 62.5
7 iulie 1893. — Ți-am scris câte puțin în fiecare scrisoare prin cei despre care am auzit că plecau în … [America], iar când fratele Linden a plecat, ți-am trimis o scrisoare și un manuscris…, câte ceva despre viața lui Hristos. (…) Cele scrise despre viața lui Hristos pot fi folosite pentru articolele din revistă. — Scrisoarea 133, 1893SA3 62.6
Ultima parte a anului 1894. — Consiliul a decis ca eu să scriu despre viața lui Hristos, dar cum aș putea să scriu mai bine decât în trecut? Sunt solicitată cu insistență să mă ocup de problemele și de starea de lucruri de aici. (…)SA3 62.7
Abia dacă am scris ceva despre viața lui Hristos și am fost obligată adesea să o aduc pe Marian să mă ajute, fără a lua în considerare lucrarea cu privire la viața lui Hristos, pe care ea o are de făcut în condiții foarte dificile, adunând puțin de aici, puțin de acolo, din toate scrierile mele, organizându-le cât poate mai bine. Totuși ea ar avea o capacitate de lucru bună dacă eu m-aș putea simți liberă să acord întreaga atenție lucrării. Mintea ei este educată și antrenată pentru lucrare, iar eu mă gândesc acum, așa cum m-am gândit de câteva sute de ori că, după ce voi trimite această scrisoare [în America], voi relua viața lui Hristos și voi continua să [117] lucrez la ea, dacă va fi voia Domnului. — Scrisoarea 55, 1894SA3 62.8
25 octombrie 1894. — Marian lucrează în condițiile cele mai dificile. Eu găsesc doar puțin timp pentru a scrie despre viața lui Hristos. Primesc fără încetare scrisori care cer un răspuns și nu îndrăznesc să neglijez subiectele importante care sunt aduse în atenția mea. Apoi, sunt biserici de vizitat, mărturii particulare de scris și multe alte lucruri de rezolvat, care mă solicită și îmi consumă timpul. Marian citește cu nesaț fiecare scrisoare pe care o scriu altora, în scopul de a găsi propoziții pe care să le poată folosi cu privire la viața lui Hristos. Ea a colecționat din toate sursele posibile tot ce are legătură cu învățăturile lui Hristos pentru ucenicii Săi,. După ce adunarea de tabără se va încheia — o adunare de tabără foarte importantă — mă voi muta în alt loc, unde voi putea să mă dedic lucrării de a scrie despre viața lui Hristos. (…)SA3 63.1
În biserici este mult de făcut, iar eu nu pot să îmi fac partea în menținerea interesului și în îndeplinirea celeilalte lucrări pe care trebuie să o fac, fără a ajunge atât de obosită, încât să nu mai pot să-mi dedic puterea pentru a scrie despre viața lui Hristos. Sunt foarte încurcată și nu știu care este datoria mea. (…)SA3 63.2
Tocmai am decis să (…) îmi dedic tot timpul scrierii cărților care ar trebui să fie pregătite fără nicio întârziere. Aș dori să scriu despre viața lui Hristos, despre temperanța creștină [Divina vindecare] și să pregătesc Mărturia nr. 34 [volumul 6], deoarece este foarte necesară. Va trebui să încetez să scriu atât de mult pentru reviste și să las Review and Herald, Signs of the Times și toate celelalte publicații periodice să continue fără articolele scrise de mine anul acesta.SA3 63.3
Toate articolele care apar sub semnătura mea sunt recente, sunt scrierile mele noi. Îmi pare rău că nu am mai mult ajutor literar. Am nevoie foarte mult de acest fel de ajutor. Fanny [Bolton] ar fi putut să mă ajute mult la munca pentru carte, dacă nu ar fi avut atât de multe articole de pregătit pentru reviste și atât de multe scrisori și mărturii de editat în scopul de a răspunde solicitărilor corespondenței mele și nevoilor [118] oamenilor.SA3 63.4
Nu are rost să aștept nimic de la Marian [Davis] până când nu voi termina de scris despre viața lui Hristos. Aș dori să fi putut avea încă un lucrător inteligent, căruia să i se poată încredința pregătirea materialului pentru tipar. Un astfel de lucrător ar fi de mare valoare pentru mine. Totuși întrebarea este: Unde să găsesc un astfel de lucrător? Mintea mea este istovită cea mai mare parte a timpului. Scriu multe pagini înainte de micul dejun. Mă trezesc dimineața la ora două, trei și patru. (…)SA3 63.5
Singura mea temă, atât la amvon, cât și în particular, în vorbire și scrieri, este viața lui Hristos. Până acum, aproape tot ce am scris cu privire la tema aceasta a fost scris în orele când ceilalți dormeau. — Scrisoarea 41, 1895SA3 63.6
6 iunie 1896. — Abia îndrăznesc să prezint lucrurile cerești, sfinte și înalte. Adesea, las pana jos și spun: Este imposibil pentru mințile limitate să înțeleagă adevărurile veșnice și principiile sfinte adânci și să exprime importanța lor vie. Stau neștiutoare și neajutorată. Curentul îmbelșugat al gândurilor pune stăpânire pe întreaga mea făptură, las pana jos și spun: O, Doamne, eu sunt limitată, sunt slabă, simplă și neștiutoare! Nu voi putea să găsesc niciodată cuvintele care să exprime descoperirile Tale mărețe și sfinte.SA3 63.7
Cuvintele mele par a fi nepotrivite. Caut cu disperare să înveșmântez adevărul pe care Dumnezeu mi l-a făcut cunoscut cu privire la marea Sa răscumpărare și la întreaga Sa atenție care e îndreptată spre singurul Fiu al Celui Infinit. Adevărurile care trebuie să dureze de-a lungul veșniciei, marele Plan de Mântuire care a costat atât de mult pentru salvarea neamului omenesc au fost înfățișate înaintea oamenilor printr-o viață care valorează cât viața lui Dumnezeu. Aceste adevăruri sunt prea adânci, prea mari și prea sfinte pentru a fi exprimate corespunzător de cuvintele și condeiul vreunui om. — Manuscrisul 23, 1896SA3 63.8
29 iulie 1897. — Mă trezesc la două și jumătate și îmi înalț rugăciunea către Dumnezeu, în Numele lui Isus. Sunt slabă din punct de vedere fizic, am dureri de cap, ochiul stâng mă necăjește. Când scriu despre viața lui Hristos sunt profund neliniștită. [119] Uit să respir așa cum ar trebui. Nu pot să suport intensitatea simțămintelor care mă cuprind când mă gândesc la ce a suferit Hristos în lumea noastră. — Manuscrisul 70, 1897SA3 64.1
16 iulie 1896. — Manuscrisul pentru cartea Viața lui Hristos tocmai este pe punctul de a fi trimis în America. Acesta va fi publicat de Pacific Press. Am angajat lucrători pentru a pregăti cartea aceasta, îndeosebi pe sora Davis, iar acest lucru m-a costat trei mii de dolari. Alți trei mii de dolari vor fi necesari pentru a pregăti distribuirea lucrării în întreaga lume, sub forma a două volume. Sperăm că vor avea o mare răspândire. Nu am dedicat timp acestor cărți, deoarece predicarea, scrierea articolelor pentru publicații și a mărturiilor particulare care să întâmpine și să reprime relele ce vor veni mă țin ocupată. — Scrisoarea 114, 1896SA3 64.2
Confruntarea cu criticile la adresa cărții Hristos, Lumina lumiiSA3 64.3
20 iunie 1900. — Edson, am primit scrisoarea ta. Cu privire la Hristos, Lumina lumii, când îi întâlnești pe cei care au de adresat critici, așa cum se va întâmpla întotdeauna, nu lua în considerare presupusele greșeli, ci laudă cartea, vorbește despre avantajele ei. Hristos, Lumina lumii ar fi avut același format ca și cele două cărți anterioare [Patriarhi și profeți și Tragedia veacurilor], dacă nu ar fi fost recomandarea insistentă a fratelui O, care era pe vremea aceea responsabil în lucrarea de colportaj. Lucrurile pe care le spui despre notele suplimentare constituie prima obiecție pe care am auzit-o cu privire la acest aspect. Mulți au vorbit despre marele ajutor pe care l-au găsit în notele suplimentare. Dacă unii au prejudecăți împotriva oricărui lucru care scoate în evidență [120] Sabatul, tocmai acele obiecțiuni arată necesitatea ca acele idei să se afle acolo pentru a-i convinge pe oamenii.SA3 64.4
Trebuie să fim precauți. Să refuzăm a îngădui criticilor cuiva să întipărească obiecțiunile în mintea noastră. Lăsați-i pe critici să trăiască din vânzarea criticilor lor. Ei nu pot să vorbească în favoarea celei mai mari binecuvântări, fără să adauge critici care aruncă o umbră de reproș. Trebuie să ne învățăm să lăudăm ce este bun, chiar dacă alții critică. Aceia care murmură vor găsi întotdeauna greșeli, dar să nu ne lăsăm întristați de acuzatori. Să nu considerăm a fi o virtute aceea de a sugera dificultăți pe care o minte sau alta le vor aduce pentru a hărțui și a încurca. — Scrisoarea 87, 1900SA3 64.5