Hristos a coborât la nivelul omenirii căzute

Domnul Hristos a făcut un sacrificiu infinit. El Și-a dat viața pentru noi. El a luat asupra sufletului Său divin urmările călcării Legii lui Dumnezeu. El a lăsat deoparte coroana împărătească și S-a umilit, coborând pas cu pas până la nivelul omenirii căzute. — Review and Herald, 30 aprilie 1901SA3 68.5

De la Iordan, Domnul Isus a fost dus în pustia ispitirii. „Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă, a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El și i-a zis: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini»” (Matei 4,2.3).SA3 68.6

Domnul Hristos suferea foamea cea mai cumplită, iar ispita aceasta a fost foarte aspră. Totuși El a trebuit să înceapă lucrarea răscumpărării exact acolo unde începuse ruina. Adam dăduse greș în punctul acesta, al apetitului, iar Hristos trebuia să biruiască în punctul acesta. Puterea care se afla asupra Sa venea direct de la Tatăl, dar El nu trebuia să o exercite în folosul propriu. Cu acel post îndelungat era împletită în experiența Sa o putere pe care numai Dumnezeu putea să o dea. El l-a înfruntat pe vrăjmaș și i S-a împotrivit cu puterea unui „Așa zice Domnul”. „Omul nu trăiește numai cu pâine”, a zis El, „ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (versetul 4).SA3 68.7

Toți cei ispitiți de pe pământ au privilegiul de a primi puterea aceasta. [129]Experiența lui Hristos este pentru binele nostru. Exemplul Său în biruirea poftei scoate în evidență calea pe care trebuie să biruiască aceia care doresc să fie urmașii Săi.SA3 69.1

Domnul Hristos a suferit așa cum trebuie să sufere membrii familiei omenești când sunt ispitiți, dar nu a fost voia lui Dumnezeu ca El să Își exercite puterea divină în folosul propriu. Dacă Hristos nu ar fi fost reprezentantul nostru, nevinovăția Sa L-ar fi scutit de tot acest chin, dar tocmai din cauza nevinovăției Sale, El a simțit atât de dureros atacurile lui Satana. Toată suferința care este urmarea păcatului a fost revărsată asupra sufletului Fiului fără păcat al lui Dumnezeu. Satana a împuns călcâiul lui Hristos, dar fiecare durere suportată de Hristos, fiecare întristare, fiecare neliniște împlinea marele plan de răscumpărare a omului. Fiecare lovitură dată de vrăjmașul s-a întors asupra lui însuși. Hristos a zdrobit capul șarpelui. — The Youth’s Instructor, 21 decembrie 1899SA3 69.2