Putea Hristos să cedeze ispitei?

În scrisoarea ta cu privire la ispitirile lui Hristos, spui: „Dacă El a fost una cu Dumnezeu, nu putea să cadă.” (…) Punctul cu privire la care mă întrebi este: În scena marelui conflict din pustie, când se pare că Domnul nostru S-a aflat sub puterea lui Satana și a îngerilor lui, putea El, în natura Sa omenească, să cedeze la ispitele acestea?SA3 69.3

Voi încerca să răspund la întrebarea aceasta importantă: Ca Dumnezeu, nu putea să fie ispitit, dar, ca om, putea să fie ispitit și putea să fie ispitit atât de puternic încât să cedeze ispitelor. Natura Sa omenească trebuia să treacă prin același test, prin aceeași încercare prin care au trecut Adam și Eva. Natura Sa omenească era creată. Aceasta nu deținea nici măcar puterile îngerești. Natura Sa era omenească, identică naturii noastre. El a pășit pe terenul pe care a căzut Adam. Atunci S-a aflat în poziția în care, dacă rezista testului și încercării în locul neamului căzut, putea să răscumpere eșecul lui Adam și căderea sa rușinoasă, fiind în natura noastră omenească.SA3 69.4

Domnul Hristos a avut un trup omenesc și o minte omenească. — El a avut un trup și o minte omenească. [130] El a fost os din oasele noastre și trup din trupul nostru. El a fost supus sărăciei, încă de la primul pas făcut în lume. El a fost supus dezamăgirii și încercării în propriul cămin, între frații Săi. El nu a fost înconjurat de caractere curate și plăcute, așa cum fusese în curțile cerești. El a fost înconjurat de dificultăți. El a venit în lumea noastră ca să păstreze un caracter curat și fără păcat și să respingă minciuna lui Satana, care spunea că făpturilor omenești le este imposibil să respecte Legea lui Dumnezeu. Domnul Hristos a venit pentru a împlini Legea în caracterul Său omenesc, exact așa cum toți oamenii pot să împlinească Legea în natura omenească dacă vor face așa cum a făcut Hristos. El îi inspirase pe sfinții din vechime să scrie pentru binele oamenilor: „Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine” (Isaia 27,5).SA3 69.5

Au fost făcute pregătiri din belșug pentru ca omul limitat și căzut să poată fi într-o asemenea legătură cu Dumnezeu, încât, prin aceeași Putere prin care Hristos a biruit în natura Sa omenească, omul să poată sta neclintit în fața fiecărei ispite așa cum a stat Hristos. El a fost supus neplăcerilor la care este supusă natura omenească. El a respirat același aer al acestei lumi, pe care îl respirăm noi. El a trăit și a călătorit în aceeași lume în care locuim noi și care, în conformitate cu dovezile categorice pe care le avem, nu a fost cu nimic mai prietenoasă față de har și neprihănire decât este astăzi.SA3 69.6

Atributele Sale pot fi atributele noastre. — Noi avem privilegiul de a deține atributele cele mai înalte ale făpturii Sale, dacă ne vom însuși aceste binecuvântări, prin intermediul mijloacelor pe care le-a pregătit El, și dacă vom cultiva cu atenție binele în locul răului. Noi avem rațiune, conștiință, memorie, voință și sentimente — toate atributele pe care le poate deține o făptură omenească. Prin mijloacele pregătite când Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu au făcut un legământ pentru a-l salva pe om din robia lui Satana, a fost oferit tot ce era necesar pentru ca natura omenească să se poată uni cu natura Sa divină. Domnul nostru a fost ispitit într-o astfel de natură. El ar fi putut să cedeze la sugestiile mincinoase ale lui Satana, așa cum a cedat Adam, dar noi trebuie să-L adorăm și să-L slăvim pe Mielul lui Dumnezeu, deoarece El nu a cedat [131] nici într-un singur punct, nici măcar o iotă sau o frântură de literă.SA3 69.7

Două naturi combinate în Hristos. — Prin părtășia cu natura divină, noi putem să stăm curați, sfinți și nepătați. Prin combinarea celor două naturi, natura divină nu a fost schimbată în natură omenească, nici natura omenească nu a fost schimbată în natură divină. Domnul Hristos nu a avut aceeași necredincioșie păcătoasă, degradată și căzută pe care o avem noi, deoarece atunci nu ar fi putut să fie o jertfă fără cusur. — Manuscrisul 94, 1893SA3 70.1

Realitatea ispitirii lui Hristos. — Când se confruntă cu încercarea și dificultățile, urmașul lui Hristos nu trebuie să se descurajeze. El nu trebuie să-și piardă încrederea atunci când așteptările lui nu se împlinesc în totalitate. Când este atacat de vrăjmașul, el trebuie să își aducă aminte de viața plină de încercări și descurajări a Mântuitorului. Făpturile cerești I-au slujit lui Hristos în nevoile Sale, totuși faptul acesta nu a făcut ca în viața Mântuitorului să nu existe conflicte și ispite. El a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat. Dacă vor urma exemplul acesta, urmașii Săi vor fi umpluți cu Duhul Său, iar îngerii din cer le vor sluji.SA3 70.2

Ispitele la care a fost supus Domnul Hristos au fost o realitate îngrozitoare. În calitate de agent moral liber, El a fost pus la probă, având libertatea de a ceda la ispitele lui Satana și de a lucra împotriva planurilor lui Dumnezeu. Dacă nu ar fi fost așa, dacă nu ar fi fost posibil ca El să cadă, Hristos nu ar fi putut să fie ispitit în toate lucrurile așa cum este ispitită familia omenească.SA3 70.3

Ispitele lui Hristos și suferințele îndurate de El în timp ce era ispitit au fost proporționale cu caracterul Său înalt și fără păcat. Totuși, în fiecare timp de necaz, El a apelat la Tatăl Său. Când a îngenuncheat în Ghetsimani, în agonia sufletului, picături de sânge au căzut din porii Lui și au umezit țărâna pământului. El S-a rugat cu strigăte puternice și lacrimi, iar expresia temerilor Lui a fost auzită. Dumnezeu L-a întărit, așa cum îi va întări pe toți cei ce se vor umili și se vor pune cu tot sufletul, trupul și duhul în mâinile unui Dumnezeu care Își păstrează legământul.SA3 70.4

[132] Pe cruce, Domnul Hristos a cunoscut, așa cum nimeni altcineva nu poate să cunoască, puterea înfiorătoare a ispitelor lui Satana, iar din inima Lui s-au revărsat milă și iertare pentru tâlharul aflat pe moarte, care fusese prins de vrăjmașul în capcană. — The Youth’s Instructor, 26 octombrie 1899SA3 70.5

Inima lui Hristos a fost străpunsă de o durere mult mai puternică decât cea cauzată de cuiele bătute în mâinile și picioarele Sale. El purta păcatele întregii lumi, suportând pedeapsa noastră — mânia lui Dumnezeu împotriva nelegiuirii. Încercarea Lui a implicat ispita nemiloasă a gândului că este părăsit de Dumnezeu. Sufletul Său a fost torturat de apăsarea unui mare întuneric, de teama de a nu se abate de la neprihănirea Lui în timpul chinului îngrozitor.SA3 70.6

Dacă nu există posibilitatea de a ceda, ispita nu este ispită. Împotrivirea față de ispită are loc atunci când omul este influențat cu putere să săvârșească o faptă greșită și, știind că poate să săvârșească acea faptă, se abține, prin credință, bazându-se cu tărie pe puterea divină. Acesta a fost chinul prin care a trecut Hristos. — The Youth’s Instructor, 20 iulie 1899SA3 70.7

Noi putem să biruim, așa cum a biruit Hristos. — Dragostea și dreptatea, dar și caracterul neschimbător al Legii Sale sunt descoperite atât prin viața Mântuitorului, cât și prin moartea Sa. El a preluat natura omenească, împreună cu neputințele, slăbiciunile și ispitele ei. (…) El a fost „ispitit în toate lucrurile ca și noi” (Evrei 4,15). El nu a exercitat în folosul propriu nicio putere pe care omul nu poate să o exercite. Ca om, El a înfruntat ispita și a biruit cu puterea care I-a fost dată de Dumnezeu. El ne dă un exemplu de ascultare desăvârșită. El a pregătit mijloacele pentru ca noi să putem ajunge părtași ai naturii divine și ne asigură că putem să biruim, așa cum a biruit El. Viața Sa a dovedit că este cu putință ca omul să respecte Legea lui Dumnezeu, cu ajutorul aceleiași puteri divine pe care a primit-o Hristos. — Manuscrisul 141, 1901SA3 70.8