Comportamente obișnuite și neobișnuite

Sf. Elena, Ca.

27 iulie 1901.

“Iubite frate Johnston,

Acum câteva săptămâni, am trimes o scrisoare fr. Shireman. Mi-a fost prezentat ca fiind obosit și suferind în mintea lui. Mi-a dat îndrumarea cu privire la modul în care te porți cu el, un mod care nu este dictat de sfaturile lui Dumnezeu. Tu faci pe fr. Shireman să sufere. Nu este lucrarea ta aceea de a intra în domeniul de lucru al altuia ca să iei lucrarea care a fost întemeiată de el cu multă muncă și sacrificiu. Există destul de multe câmpuri la fel de neroditoare și de lipsite cum a fost acesta, atunci când fr. Shireman a intrat pentru prima dată. De ce nu te duci în câmpurile acelea și acolo să dai dovadă de capacitatea, de tactul și de inventivitatea ta ? Te rog, nu face lucrare de uzurpator sau de acuzator, al fraților, căci Domnul nu va aproba acesta mod de lucru. Nu aceasta este lucrarea care ți-a fost rânduită de Conferință.MN 198.3

Ce te-a determinat fratele meu, să te așezi într-un loc unde altul, prin muncă roditoare și prin lupte grele cu mare lepădare de sine și cu sacrificiu de sine, a început o lucrare bună ? Domnul nu are plăcere de tine, când intri în câmpul altuia după ce el a făcut lucrarea de pionierat ca să-l critici și să-l condamni lăsând impresia în mintea altora că lucrarea n-a fost făcută cum trebuie. Nu este lucrarea unui slujitor al lui Isus Hristos, aceea de a merge în câmpul de lucru al altuia, și să ignori pe cel care a lucrat, fără nici o apreciere a lucrării lui. Cu mult mai nobil este să intri într-o parte nelucrată a viei, și să arăți acolo ce se poate face pentru un început.MN 198.4

După lumina pe care Domnul a avut plăcerea să mi-o dea, sunt multe alte deschideri la fel de promințătoare, cum a fost și locul în care fr. Shireman și-a început lucrarea. Iar tu ai avantajul puterii fizice. Caută un loc dificil și du-te la lucru. Lucrează cu umilință și cu stăruință cum a făcut fr. Shireman. Învață din felul cum și-a făcut el lucrarea și apoi să începi cum a început el, dovedindu-ți zelul prin eforturile de a înființa ceva. Cultivă acea parte a viei Domnului unde nu s-a făcut nimic până acum. În felul acesta poți să arăți, ce capacități ai. Astfel poți arăta că lucrarea ta este autentică.MN 199.1

Fr. Shireman și-a consumat energiile, timp de mulți ani , într-un mod în care mulți slujitori tineri s-ar codi să o facă. El a deschis Scripturile în fața oamenilor, a înălțat biserici și Dumnezeu l-a binecuvântat și a mers înaintea lui. Pentru unii această lucrare pare imatură și nu destul de elegantă, ca să se potrivească gusturilor lor, dar el a lucrat după priceperea dată lui de Domnul. Dumnezeu va binecuvânta pe orice bărbat care face la fel. Ar trebui să fii atent, să nu dezonorezi pe Dumnezeu în persona sfiiților Săi. Acest slujitor în vârstă al lui Dumnezeu, să lucreze în locul pentru care a făcut atât de mult, până când Domnul prin Duhul Sfânt îl va muta să lucreze în alt câmp.MN 199.2

Conferința ar trebui să înțeleagă că nu are dreptul să trimită pe altul care să ia lucrarea din mâinile aceluia , care a făcut o lucrare grea, înaintând puțin câte puțin prin lupte grele, Domnul lucrând cu el și dându-i plata în suflete pentru munca lui.MN 199.3

Studiază ce a făcut Hristos în cele raportate în Ioan 4:1-3. În ce privește proprietatea pe care fr. Shireman a construit-o, să nu fie obligat printr-o poftă egoistă să o predea Conferinței. Pot fi și alte locuri unde el ar trebui să aibă ceva cu care să lucreze. Dacă ar fi concediat imediat, ar putea da această proprietate cuiva în care ar avea încredere.MN 199.4

Ar trebui lăsat să-și stăpânească proprietatea, rezultat al muncii lui grele și să nu se simtă ca un cerșetor. Fr. Shireman, va avea mereu nevoie de ajutoare, dar nu de bărbați care să-l depărteze și să-l domine. Ajutoarele lui ar trebui să fie bărbați cu percepții fine, cu delicatețe în sentimente, care vor da cinste acolo unde se cere cinste și care nu vor ignora pe acela pe care Dumnezeu l-a folosit, să facă o lucrare grea, de pionierat.MN 199.5

Cum îndrăznește cineva, pastor sau membru laic, să bareze calea slujitorilor lui Dumnezeu prin vorbiri nedrepte și fără inimă? Însă lucrul acesta s-a făcut și prin acest procedeu, unii lucrători au fost descurajați și multe suflete care ar fi putut fi salvate s-au pierdut.MN 199.6

Cei care fac această lucrare nu sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu, ci de un alt duh. Critica batjocoritoare și cuvintele lipsite de amabilitate sunt de la Satana. Avraam a fost un bărbat politicos. Dacă profesorii, slujitorii și poporul ar practica politețea biblică, ar găsi inimi deschise să primească adevărul care acum este acoperit, iar Domnul ar fi proslăvit.MN 199.7

Cel care vine în câmpul de lucru al altuia ca să-i disprețuiască lucrarea, nu este potrivit pentru lucrarea pastorală. Ar trebui mai bine, cu mult mai bine să-și folosească puterea, într-o altă lucrare. Cei care caută greșeli, au trecut de partea vrășmașului. Poate Hristos să spună despre ei: “Bine, rob bun și credincios” ? Dau ei un sunet clar de trâmbiță ? Vestesc ei unei lumi care piere ultima solie de har ?MN 199.8

Timp de ani de zile Domnul mi-a arătat că el folosește multe daruri în lucrarea de câștigare de suflete. Toți cei care pot, ar trebui să facă lucrare personală. Când merg din casă în casă, explicând oamenilor Scripturile într-un mod simplu și lămurit, Dumnezeu face ca adevărul să fie puternic pentru mântuire. Mântuitorul binecuvântează pe cei care fac lucrarea aceasta.MN 200.1

Timp de mulți ani, fr. Shireman a făcut o lucrare bună și neegoistă. În timp ce alții au căutat odihnă și confort , el a trudit în sărăcie, economisind mijloace pentru a face să înainteze lucrarea Lui Dumnezeu. Acum lucrează din greu, iar Dumnezeu dorește ca el , să fie susținut și nu descurajat. El ar trebui să dea jos unele poveri, dar cauza lui Dumnezeu are nevoie de experiența lui. Are nevoie de cuvintele lui, care au o influență mângâietoare și alinătoare asupra sufletelor bolnave de păcat.MN 200.2

Fr. Shireman, n-ar trebui să îngăduie ca spiritul său , să fie amărât de calea pe care alții o folosesc față de el. N-ar trebui să îngăduie ca un spirit de luptă să-l ia în stăpânire. N-ar trebui să simtă că este chemat să se apere. Nu are nevoie să se justifice. Lucrarea făcută vorbește în favoarea lui. Cei cu care Dumnezeu lucrează, n-ar trebui să se lase intimidați de critica oamenilor care ar trebui să înțeleagă ce înseamnă să dezvolți un interes într-un câmp nou și sărac, și care ar folosi mult mai bine talentul vorbirii, pentru avertizarea acelora care nu cunosc adevărul , decât să critice pe cei care fac tot ce pot mai bine.MN 200.3

Tratați pe fr. Shireman cu bunătatea cu care ați vrea să fiți tratați , dacă ați fi în locul lui. Aduceți-vă aminte că lucrători pentru Hristos vor apărea în multe locuri. Cel care lasă tot ce are ca să facă să înainteze lucrarea lui Dumnezeu, face exact ce trebuie. Orice greutate, orice păcat chinuitor, trebuie îndepărtat. Străjerii lui Dumnezeu să-și înalțe glasul, zicând: ” Vine dimineața și este tot noapte.” “Ieșiți din mijlocul lor și fiți deosebiți.. .și nu atingeți nimic necurat.” Curățiți-vă cei ce purtați vasele Domnului.MN 200.4

Biserica nu se poate măsura cu lumea, nici cu părerile oamenilor, și nici cu ce a fost odinioară. Poziția ei în lume trebuie să fie comparată cu ce ar fi putut să fie, dacă ar fi înaintat continuu înainte și în sus, din biruință în biruință.”MN 200.5

(Semnat) Ellen G. White

Sf. Elena, Ca.

6 august, 1901.

“Iubite frate Johnston,

Sunt nespus de tulburată din cauza fr. Shireman, pe care știu că Domnul îl iubește. Dumnezeu va fi prietenul și ajutorul lui, precum și răsplata lui cea foarte mare. Domnul mi-a prezentat situația. Am văzut pe fr. Shireman într-o mare durere, suferind din cauza criticilor acelora care n-au făcut nimic pentru clădirea lucrării Sale. Am scris îndată o scrisoare de încurajare fr. Shireman și ți-am scris o scrisoare și ție, și-am crezut că ți-am trimis-o, dar am constatat că nu. Îți mai scriu încă una acum și le trimit pe amândouă.MN 201.1

Domnul nu se uită la fața oamenilor. Cel care rănește sentimentele unui frate în vârstă, are nevoie de puterea convertitoare a Lui Dumnezeu. Cât de rușinat ar trebui să fie cu puterea lui tânără, să trateze cu lipsă de respect pe acela care a albit în slujirea Domnului. Cât de diferită i-ar fi atitudinea dacă ar vedea cât de mult apreciază Hristos pe acest lucrător umil și harnic. Hristos primește și comunică cu cel mai de jos. El nu primește pe oameni, pentru capacitățile sau elocvența lor, ci pentru că ei caută fața Lui, dorind ajutorul Său. Spiritul Său care mișcă inima, trezește toate facultățile la o acțiune energică. În acești oameni fără pretenții, Domnul vede materialul cel mai prețios care va rezista furtunii, presiunii și temperaturii. Dumnezeu nu vede așa cum vede omul. El nu judecă după înfățișare. El cercetează inima și judecă după dreptate.MN 201.2

Lui Dumnezeu nu-i place spiritul pe care l-ai dat pe față. Insinuările și criticile tale sunt deplasate. Deși ar fi trebuit să fii învățător, aveai nevoie să fii învățat. Îți dai seama că tu critici lucrarea unui bărbat care a fost vizitat de îngerii Lui Dumnezeu? Cine te-a trimis într-un câmp unde este o lucrare în desfășurare, să-ți arăți zelul făcând-o bucăți? Dacă aceasta este lucrarea “după regulile obișnuite”, a venit timpul să lucrăm “după reguli neobișnuite”.MN 201.3

Nici un slujitor n-ar trebui să dezonoreze poziția sa de slujitor creștin, fiind aspru, criticabil și arogant, călcând în picioare pe aceia pe care Dumnezeu îi folosește, bărbați pe care-i iubește deoarece ei prețuiesc harul Său, și nu fac abuz de mila Sa. Cei care doresc să fie tratați cu milă și împreună simțire, trebuie să dea dovadă de milă și de împreună simțire, atunci când au de a face cu frații lor.MN 201.4

A intra în câmpul de lucru al altuia, și a-i distruge recolta, este comportamentul unui hoț și al unui tâlhar. Pavel, cel mai mare predicator dintre credincioși, n-a dorit să meargă în câmpul altuia. Dorința lui era să predice evanghelia, acelora care nu o auziseră. El scrie: “am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelie pusă de altul, după cum este scris: “Acelora cărora nu li se propovăduise despre El, îl vor vedea și cei ce n-auziseră de El, Îl vor cunoaște.”MN 201.5

Între cei care au dragostea Lui Dumnezeu în inimile lor, există o adevărată onoare. Scopul nostru în lucrarea pentru Domnul trebuie să fie acela, ca Numele Său să fie proslăvit în convertirea păcătoșilor. Cei care lucrează ca să capete aplauze, nu sunt aprobați de Dumnezeu. Domnul așteaptă ca slujitorii Săi, să lucreze din alte motive.MN 201.6

Sunt mulți care cheltuiesc și se cheltuiesc ca să câștige suflete la Hristos. În ascultare de marea însărcinare ,ei vor merge să lucreze pentru Domnul. Sub călăuzirea îngerilor, oamenii obișnuiți vor fi mișcați de Duhul lui Dumnezeu să avertizeze pe oameni pe drumurile mici și mari. Oamenii umili, care nu se încred în darurile lor, dar care lucrează în simplitate, încrezându-se totdeauna în Dumnezeu, se vor împărtăși de bucuria Mântuitorului, atunci când rugăciunile lor stăruitoare aduc suflete la cruce. Le-aș spune: mergeți înainte, fraților; faceți tot ce puteți mai bine în umilință și sinceritate, și Dumnezeu va conlucra cu voi. Ei trebuie să fie întăriți și încurajați și pregătiți cât mai repede cu putință pentru lucru, iar succesul va încununa eforturile lor. Ei se armonizează cu elementele cerești, nevăzute. Ei sunt lucrători împreună cu Dumnezeu, iar frații lor ar trebui să le spună drum bun, și să se roage pentru ei atunci când lucrează în numele lui Hristos. Nimeni nu este autorizat să împiedice astfel de lucrători. Ar trebui tratați cu respect deosebit. Nimeni n-ar trebui să le rostească cuvinte descurajatoare atunci când seamănă sămânța Evangheliei, în locurile aride ale pământului. Hristos va fi cu acești lucrători umili. Îngerii cerului vor conlucra cu ei, în eforturile de jertfire de sine. Isus va mișca inimile prin puterea Duhului Sfânt .Dumnezeu va face minuni în convertirea păcătoșilor. Bărbați și femei vor fi adunați în părtășia bisericii. Vor fi clădite case de adunare și vor fi înființate instituții de învățământ.MN 202.1

Acești lucrători sunt copacii plantației lui Dumnezeu. Într-un sens special, ei aduc roade egale cu roadele apostolilor. Ei primesc o răsplată în această viață și-i așteaptă o răsplată slăvită în viața viitoare. Este vremea ca membrii bisericii să înțeleagă că peste tot în via Domnului, este o lucrare de făcut. Nimeni nu trebuie să se aștepte la un procedeu obișnuit înainte ca să facă vreun efort. Ar trebui să înceapă să lucreze chiar acolo unde se găsesc. Ar trebui să se găsească mulți la lucru, în ceea ce se numește “căile obișnuite”, și să adopte lucrarea de jertfire de sine, așa cum a făcut fr. Shireman și vor fi câștigate multe suflete pentru Domnul. Iar lucrătorii vor înțelege din experiență ce înseamnă să fie conlucrători cu Dumnezeu.MN 202.2

S-ar putea oare ca frații noștri să creadă că critica lor este produsul Duhului Sfânt ? Se va constata că cei care au fost criticați, au mai mult de arătat cu privire la eforturile lor, decât cei care-i critică. Numele celor umili, sunt scrise în cărțile din ceruri, cu cuvintele : ” Bine rob bun și credincios, intră în bucuria Domnului.” Dar contrar acestora, numele criticilor vor fi alăturate cuvintelor: “Ați fost cântăriți în cumpănă, și ați fost găsiți ușori.” Tu ai avantaje educaționale. Dar Dumnezeu nu ți-a dat darurile Sale ca să le folosești pentru ca să descurajezi lucrarea altuia. Domnul nu ți-a spus să intri în câmpul altuia și să-l jefuiești de influența pe care Dumnezeu i-a dat-o ca să arăți cât de înțelept ești tu în comparație cu el. Mă rog pentru convertirea ta. Dacă nu-ți schimbi dispoziția și spiritul, porțile cerului ți se vor închide. Cele mai bune lucruri din viață - simplitatea, cinstea, credincioșia, curăția, o integritate nepătată - nu se cumpără și nu se vând; ele sunt la dispoziția atât a celui neînvățat cât și a celui educat, atât a albului, cât și a celui de culoare, atât a săracului cât și a împăratului de pe tron.MN 202.3

Citește și studiază primul capitol din 1 Corinteni, și vezi dacă nu poți reveni la direcțiile directe ale lucrării. Dumnezeu conduce un popor pentru cer. Suntem noi o parte activă în această lucrare de străjeri pentru Dumnezeu? Căutăm noi să lucrăm uniți? Suntem dispuși să fim robii tuturor? Călcăm noi pe urmele lui Isus, marele nostru exemplu? Toți semănăm semințe pe ogorul vieții. Ce semănăm, aceea vom secera. Cei care seamănă iubire de sine, amărăciune, gelozie, vor culege un seceriș asemănător. Cei care seamănă dragoste neegoistă, bunătate, înțelegere pentru sentimentele altora, vor recolta un seceriș prețios.”MN 203.1

(Semnat) Ellen G. White