Battle Creek și câmpul sudic

Norfolk Villa, Grannville,

24 iulie 1895

Către frații mei cu poziții de răspundere în America

Sunt profund îngrijorată cu privire la disprețul avertizărilor și apelurilor care au fost făcute de Duhul lui Dumnezeu prin unealta Lui cea umilă. Se consumă mult timp pentru adunări mari, pentru instruirea acelora care cunosc adevărul, când dacă aceștia ar părăsi egoismul cu sfâșiere de inimă, și ar merge sincer și cu rugăciune să lucreze pentru a face cunoscut lumina acelora care stau în întuneric spiritual, ar primi puteri mult mai mari decât oricare alt lucru pe care îl primesc cheltuind mulți bani și muncă pentru ei. Ei beneficiază de adunări și de multe alte ocazii pentru instruire. Dacă aceștia nu împlinesc lucrarea dată lor, institutele mari și scumpe nu o vor împlini. Timpul petrecut astfel de cei din adunare, ar putea fi mai bine folosit mergând în unele câmpuri întunecate și nelucrate, și vestind adevărul acelora care sunt gata să piară.MN 24.1

Banii cheltuiți pentru extinderea instituțiilor din Battle Creek ar fi mult mai bine să fie destinați sădirii adevărului în orașe și în locurile în care nu s-a pătruns. Banii au fost încredințați oamenilor pentru a fi investiți în lucrarea Domnului, să fie puși la schimbător cu mai mult folos. Mereu și mereu bărbaților cu poziții de încredere le-a fost pusă înainte nevoia ca via Domnului să fie lucrată mai echitabil. Via este lumea, fiecare parte a ei este a Domnului și ar trebui să primească atenția cuvenită. Nu este normal ca o localitate să înghită toate sumele care se pot obține pentru a îmbogăți, a mări și a-i înmulți facilitățile în timp ce părți mari ale câmpului au fost lăsate în părăsire. Această procedură nu este inspirată de Dumnezeu. Chemările pline de har trebuie să fie prezentate lumii. Câmpul Domnului este lumea...MN 24.2

În parabola samariteanului milos, preotul și levitul au văzut omul nenorocit care fusese jefuit și rănit, dar n-au socotit să ajute pe acela care avea cea mare nevoie de ajutor pentru că era neajutorat și uitat. Preotul și levitul reprezintă pe mulți, mulți din Battle Creek. Domnul mi-a prezentat faptul că mii de suflete așteaptă după ceva mai bun decât au. Mulți pot fi salvați dacă câmpul sudic ar avea o mică parte din mijloacele risipite atât de mult în Battle Creek pentru a face lucruri mai confortabile. Moștenirea Domnului a fost ciudat neglijată și Domnul va judeca poporul Său pentru acest lucru. Mândria și dorința de etalare sunt cultivate, câștigurile acumulate în timp ce câmpurile noi sunt lăsate neatinse. Mustrarea lui Dumnezeu este asupra administratorilor pentru părtinirea și însușirea egoistă a bunurilor Sale.MN 24.3

S-a făcut ceva în misiunile străine, și ceva în misiunea internă, iar pe de altă parte, a fost lăsat atât de mult nelucrat teritoriul. Lucrarea este mult centralizată. În Battle Creek interesele sunt supradimensionate și aceasta înseamnă că alte părți ale câmpului sunt jefuite de posibilitățile pe care ar fi trebuit să le aibă. Pregătiri din ce în ce mai mari în ridicarea și extinderea clădirilor care au strâns și rețin un număr atât de mare de oameni în Battle Creek nu sunt în armonie cu planul lui Dumnezeu, ci în directă contradicție cu planul Său. S-a susținut că erau avantaje mari să avem atât de multe instituții în strânsă legătură, încât să fie un sprijin una pentru alta, și pot oferi ajutor pentru aceia care caută educație și angajare. Acesta este raționament omenesc. Se admite că din punct de vedere omenesc sunt avantaje prin aglomerarea multor părți , ca să poată începe lucrarea în orașele pe care ar trebui să le facem centre de interes. Nu trebuie înălțate clădiri și nici răspunderile să fie concentrate în multe localități care acum sunt jefuite de interesul spiritual vital pentru a risipi surplusul în Battle Creek. Domnul nu este preamărit prin această administrare din partea acelora care sunt în poziții de răspundere. ” Pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului așa cum apele acoperă marea”.MN 24.4

“Căci viața veșnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”.MN 25.1

Mântuirea păgânilor a fost socotită multă vreme o problemă care trebuie să angajeze interesele creștinilor; și nu este decât drept să ducem lumina marginilor lor îndepărtate; dar și lucrarea misionară internă este tot atât de necesară. Păgânii sunt aduși aproape de granițele noastre. Ignoranța idolatrilor este chiar la umbra caselor noastre.MN 25.2

S-a făcut ceva pentru oamenii de culoare, dar este aproape nimic atunci când se compară cu ce au primit alții care au cunoașterea adevărului și care au avut ocazii nenumărate, dar n-au apreciat nici jumătate din avantajele lor. Faceți ca iubirea lui Isus să fie prezentată acelora care nu cunosc adevărul, și El va lucra asemenea aluatului pentru transformarea caracterului.MN 25.3

Ce facem pentru câmpul sudic? Am așteptat cu multă strângere de inimă să văd dacă se pune în lucru un plan pentru a răscumpăra neglijența păcătoasă a acelui câmp, dar nu văd nici o propunere sau luptă sau hotărâre să se facă ceva. Poate că a fost plănuit ceva pe care eu nu l-am văzut. Sper că este așa și laud pe Domnul dacă este așa. Dar cu toate că timp de mulți ani ne-a fost pusă înainte datoria noastră într-un mod foarte hotărât, câmpul sudic a fost atins doar cu vârful degetului. Acum am văzut din nou cu profunzime și aduc iarăși înaintea voastră această parte neglijată a viei Domnului. Chestiunea aceasta mi-a fost adusă iar și iar. M-am trezit în timpul nopții și mi s-a dat porunca: “Scrie lucrurile pe care ți le-am descoperit, fie că ascultă sau nu”.MN 25.4

Sunt trimiși bărbați și femei în țări îndepărtate să lucreze cu cheltuieli mari și adesea cu riscul vieții, pentru păgânii sălbatici, dar există păgâni chiar la ușa noastră. Poporul de sclavi care sunt tratați ca și când nu ar avea suflet, ci erau sub stăpânirea proprietarilor, s-au emancipat cu un preț imens al vieții de ambele părți, nordul căutând să oprească iar sudul să perpetueze și să extindă sclavia. Dacă după război oamenii din nord ar fi făcut din câmpul sudic un câmp misionar, dacă nu i-ar fi lăsat pe negri să se ruineze prin sărăcie și neglijare, multe suflete ar fi fost aduse la Hristos. Dar a fost un câmp nepromițător, iar catolicii au fost mai activi decât orice altă categorie.MN 25.5

Vor frații noștri să ne explice ce înseamnă drumul lor? Își simt bărbații cu răspundere neglijența lor? Vor cei din Battle Creek să arate cât de mult zel și cât de mult spirit misionar au primit? Cu marile privilegii pe care le-ați avut de a învăța rând după rând și un precept după altul; cu revărsarea prețioasă a Duhului lui Dumnezeu, ce lecție ați învățat? Câtă jertfire de sine vor da pe față instituțiile noastre când se vor lega de nevoile lor imaginare? Vor continua ei să se întindă și să se străduiască să obțină și mai multe înlesniri pentru așezările lor, în timp ce mijloacele care ar trebui trimise pentru rasa colorată de exploatați, sunt atât de puține și de slabe? Ei sunt vecinii noștri săraci, bătuți oprimați: mii de ființe omenești suferind din lipsă de educație; mulți, atât de mulți care au nevoie să audă evanghelia predicată în curăția ei.MN 26.1

Fac apel la familiile care înțeleg adevărul. Ce faceți voi? Puteți fi slujitorii lui Dumnezeu preluând lucrarea în acest câmp neglijat care are nevoie să fie arat și semănat cu semințele adevărului evanghelic? Cine, pentru numele lui Hristos, se predă acestei lucrări? Ați fi putut avea misionari în acest câmp greu cu mulți ani în urmă. Dumnezeu v-a chemat să mergeți și să lucrați în via Lui, dar părțile cele mai mizerabile și nepromițătoare ale viei au fost ocolite. Ființe care sunt ale Domnului prin creație și prin răscumpărare au fost lăsate să fie devorate de lupi, în timp ce voi ați trăit o viață ușoară mâncând din mijloacele abundente pe care Dumnezeu vi le-a dat să le împărțiți cu cei în nevoie.MN 26.2

În trecut au fost făcute câteva încercări pentru a prezenta adevărul oamenilor de culoare, dar unii dintre albi, care pretind că cred adevărul, au făcut o separație între ei și cei de culoare. Noi avem un Mântuitor care a murit pentru omul negru ca și pentru cel alb, iar aceia care au spiritul lui Hristos, vor avea dragoste și milă pentru toți aceia care nu cunosc pe Mântuitorul cel scump. Ei vor lucra cu toată puterea lor pentru a șterge apăsarea ignoranței atât de la alb cât și de la negru. Din lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sângele sufletelor acestora vor fi găsite pe veșmintele acelora care, asemenea preotului și levitului trec pe partea cealaltă. Aceasta este exact ceea ce face poporul nostru. Ei au mâncat cu lingura mare și au lăsat pe oamenii suferinzi și descurajați din regiunile de sud, flămânzind după educație, flămânzind după binefacerile spirituale. În timp ce s-au hrănit la o masă îmbelșugată, n-au lăsat nici măcar ca fărâmiturile de la masă să fie date oamenilor de culoare. Prin faptele lor au zis: “Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Unde sunt cei care au avut atât de multă lumină, atât de multă hrană, încât și-au pierdut pofta și nu apreciază pâinea vieții? Aceste comori dacă ar fi fost împărțite și altora, le-ar fi dat viață, speranță și mântuire.MN 26.3

Nu numai oamenii albi din câmpul de sud trebuie să primească solia adevărului. Trebuie făcute planuri și inițiate metode pentru a ajunge la oamenii de culoare. Iluminarea divină trebuie să ajungă la ei. O astfel de lucrare cere lucrători și asupra responsabililor noștri zace datoria să trimită oameni care să lucreze în acel câmp și să susțină lucrarea cu o parte din mijloacele oferite de zecimi și daruri din partea credincioșilor din toate părțile lumii. Biblia, Biblia cea prețioasă nu trebuie să fie legată cu lanțuri de nici un loc. Ea trebuie să meargă în toate părțile lumii; adevărul ei sfânt trebuie să fie studiat pretutindeni.MN 26.4

Nu puteți trimite lucrători în câmpul sudic și să spuneți doar: tu poți lucra acolo, și tu poți lucra aici. Trebuie să fie asigurate facilități și să fie trimiși lucrători care să plănuiască pentru aceste state. Vă îndemn fraților nu luați lucrarea din mâinile acelora care ar folosi toate ocaziile pe care le au ca să obțină mijloace pentru a lucra în câmpul sudic. Nu este răspunderea voastră să folosiți orice funcție pentru a dispune de el cum credeți de cuviință? Dumnezeu m-a învățat și nu voi da răgaz și nu îndrăznesc să-mi tulbur pacea. Vă îndemn să susțineți pe bărbații din acest câmp neglijat cu hrană din belșugul vostru.MN 27.1

Dumnezeu nu recomandă egoismul în administrarea și în plănuirea voastră. Nu acționați ca și cum v-ați teme ca nu cumva vreuna din uneltele Sale să aibă câteva resturi de la masa Domnului. Cei care se luptă cu toată puterea ca să facă o lucrare pentru clasa de oameni cea mai descurajată au nevoie de încurajare. Dacă bărbații sau femeile au talente încredințate și le folosesc pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu și care privesc banii Domnului ca o încredințare sfântă spre a-i folosi pentru slava Sa, fac o lucrare pe care Domnul o aprobă. Acei oameni din sud care sunt cunoscuți, vor lucra cu familiile, cu prietenii, cu rudele și în felul acesta sperăm ca sămânța semănată să crească. Dacă ați trimite mai mulți lucrători în părțile cele mai nelocuite din această vie și totuși le-ați lega mâinile neglijând să le asigurați mijloacele necesare pentru o lucrare de înălțare credeți că aceasta ar fi plăcut lui Dumnezeu? Nu sunt căile Domnului egale? Să se dea la Battle Creek tot ce este necesar și să fie cheltuiți mii de dolari pentru ceva mai mult confort?MN 27.2

Facilitățile pe care le aveți în Battle Creek, clădirile, salariile voastre mari, vor mărturisi împotriva voastră când toți vor fi judecați după faptele făcute în trup. Administratorii colegiului și cei ai casei de editură nu vor privi cu atâta satisfacție îngâmfată la avantajele lor atunci când Domnul îi va cerceta cu privire la sufletele pe care le-au lăsat fără hrană, fără lumină, fără atenție. Aceia pe care i-ați fi putut ajuta să primească adevărul ar fi lucrat la rândul lor să ajute pe alții care sunt în întuneric. Nu mai continuați să dezonorați pe Dumnezeu prin indolența voastră, prin neglijare, trecând pe partea cealaltă.MN 27.3

Oamenii de culoare ar fi putut fi ajutați cu perspective de succes mult mai mari în anii care au trecut decât acum. Lucrarea este de zece ori mai grea decât atunci. Dar vă implor, nu priviți la greutatea câmpului, oftați puțin, puneți doi sau trei la lucru într-o localitate și câțiva în alta, asigurându-i doar pentru nevoile stricte de viață. Cei care lucrează în câmpul sudic trebuie să stea în mijlocul sărăciei celei mai descurajatoare și neajutorate și au nevoie de încurajare și de ajutor. Ei văd nevoile lucrării, și prin abundența bunurilor din Battle Creek, li se poate da un ajutor pe care nu-l pot primi din altă parte.MN 27.4

Bărbați cu capacități vor să lucreze pentru sume mici, doi sau trei dolari pe săptămână pentru a-și susține familiile. Ei au suflete tot atât de prețioase ca și cele ale bărbaților care datorită egoismului și lăcomiei au primit treizeci de dolari pe săptămână. Vor aceia care au pus din belșug în buzunarele lor, ca din mijloacele lor bogate să dea ceva pentru a oferi ajutor semenilor lor? Vor fi ei în măsură să ajute pe bărbații care fac lucrarea cu doar câțiva dolari pe săptămână? Cu mulți ani în urmă ar fi trebuit să se facă o lucrare stăruitoare. Ar fi trebuit să fie cu totul altă perspectivă decât aceea pe care o vedem acum.MN 28.1

Mijloacele lui Dumnezeu n-ar fi trebuit să fie cheltuite pentru câțiva privilegiați care să se înalțe de mândrie, să se întindă ca un copac verde într-un golf, în timp ce suferinzii și nevoiașii să fie lăsați fără sprijin. Acei care ocupă poziții de răspundere să nu se mulțumească spunând celor în lipsă: “Încălziți-vă, săturați-vă și îmbrăcați-vă”, nefăcând nimic pentru a ușura nevoile spirituale și vremelnice ale celor suferinzi.MN 28.2

Niciodată nu se va șterge mustrarea de indolență de pe biserică până când toți cei care cred adevărul nu vor fi gata să lucreze cum a făcut Mântuitorul cu jertfire de sine. Hristos nu poate declara robi buni și credincioși pe acei care au avut binecuvântări mari și care totuși au îngăduit ca un popor de ființe neajutorate și descurajate să rămână degradați și lipsiți de lumină. Fraților, atunci când căutați să ajutați pe cei care au nevoie de educație, să poată citi Cuvântul lui Dumnezeu, când spuneți fiecărui om de la cel mai mic până la cel mai mare, “Cunoaște pe Domnul, cunoaște-l tu personal”, atunci va fi ștearsă mustrarea. Duhul Domnului va binecuvânta mijloacele folosite chiar acum.MN 28.3

Presupuneți că poporul nostru ar practica lepădarea de sine și dragostea pe care Hristos le-a dat pe față, atunci când a fost pe pământ. Presupuneți că ei ar experimenta aducerea de multă roadă spre slava lui Dumnezeu, în loc să studieze cum să se întindă și să se îmbogățească. Să presupunem că ei ar privi aceste instituții ca unelte ale lui Dumnezeu, și ar crea condiții prin care locurile sărace ar fi dotate cu locașuri de adunare, și într-un anumit grad cu binefaceri care sunt atât de multe la Battle Creek. Oare această problemă nu va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra mijloacelor pe care le administrează?MN 28.4

Ar fi mult mai sigur să lucrați corect decât să risipiți atât de egoist acolo unde nu este nevoie, și care înseamnă jefuire și lipsă pentru acele câmpuri.MN 28.5

Oamenii de culoare au fost neglijați, pentru că a fost agitată întrebarea jenantă: “Cum să se construiască un zid despărțire între albi și negri”? Unii au socotit că este mai bine să ajungem mai întâi la albi, căci dacă am lucra pentru oamenii de culoare n-am mai putea face nimic pentru populația albă. Aceasta nu este o poziție corectă. Urmașii lui Hristos trebuie să învețe totul despre vaiurile săracilor din vecinătatea și din țara lor. Săracii și cei neprietenoși - aceia care o viață întunecată și insuportabilă sunt cei cărora ar trebui să li se aducă speranță deoarece Hristos este Mântuitorul lor. Dumnezeu are giuvaieruri în cei obișnuiți, iar urmașii Săi adevărați le vor descoperi. Toți acei care au Duhul lui Hristos, vor avea o inimă bună și plină de simpatie și o mână darnică și deschisă. Nimeni care are pe Hristos ca țintă nu poate fi egoist cu adevărat. Credința adevărată lucrează prin dragoste și curățește sufletul de toată mânjitura morală. Ea este o credință sfântă, superioară plăcerilor senzuale. Este o putere care face sufletul în stare să se dedice hotărât sarcinilor neplăcute și de sacrificiu de sine pentru cauza Domnului.MN 28.6

Aceia care stau de partea lui Hristos cel sângerând, vor avea Duhul lui Hristos și o natură care va răspunde imediat chemării Sale. Ei vor lucra pentru împlinirea nevoilor omenirii suferinde așa cum a lucrat Hristos înaintea lumii căzute, a lumilor necăzute și a oștilor cerești, reprezentând calea și lucrările lui Dumnezeu. În viața lui Hristos, vedem ce poate face un creștin pentru ușurarea necazurilor, pentru slujirea nevoilor fizice cât și a celor spirituale. Printre oamenii de culoare, mulți, chiar dintre aceia care pretind a fi creștini sunt atât de ignoranți nu numai cu privire la învățăturile Bibliei, ci și în ce privește învățăturile creștine. Religia lor este amestecată ce senzualitate și deșertăciune lumească. Dreptatea, mila și dragostea de Dumnezeu cer de la cei care au învățat de la Hristos să dea și altora care zac în cea mai mare nevoie. Lumina trebuie să lumineze în mijlocul corupției care se află în câmpul sudic.MN 29.1

Pentru lucrul în acest câmp nu se cer pastori întăriți. Și un alt slujitor poate fi tot atât de eficient. Aceia care lucrează acolo nu trebuie să aibe cunoștințe profunde cu privire la starea câmpului. O vizită ocazională făcută de un pastor, va avea un efect slab, dacă acolo nu sunt cei care să continue lucrarea. Sunt necesari misionari prin care Dumnezeu să poată lucra după placul Său și după priceperea fiecăruia. Este nevoie de misionari plini de împreună simțire, care cu inimile supuse dragostei lui Dumnezeu pot vorbi și se pot ruga cu oamenii dând pe față interes pentru binele lor, cunoscând atât viața de cămin cât și pe cea religioasă.MN 29.2

Este nevoie de păstori care sub îndrumarea Marelui Păstor să-i viziteze și să reprezinte adevărul în simplitatea lui Hristos. Aceasta înseamnă disconfort fizic și sacrificarea vieții ușoare. Înseamnă că lucrătorii trebuie să reprezinte pe Marele Păstor care a lăsat pe cele nouăzeci și nouă, și care a căutat oile și mieii pierduți. Înseamnă bunăvoință față de cel greșit, îngăduința lui Hristos, milă divină, deoarece inima omului are părtășie la natura divină. Înseamnă o ureche care ascultă mărturisirea păcatelor, de către o inimă zdrobită, de degradare, de cădere în ispită, de disperare și de mizerie. Acest fel de lucrare înseamnă sacrificiu de sine. Acesta este motivul pentru care s-a făcut atât de puțin pentru rasa neagră.MN 29.3

Ellen G. White.