Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Mărturii Nepublicate

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Școala căminului

    Predica sorei White în capela Sanatoriului Sf. Elena (Cal.),

    14 iulie 1902, ora 6

    Am făgăduit că în această dimineață voi vorbi cu privire la nevoia de a ne strânge copiii din școlile publice și să le asigurăm locuri unde pot fi educați corect. Am fost surprinsă de aparenta atitudine indiferentă a unora, cu toate avertizările repetate că părinții trebuie să ofere familiilor lor nu numai cele privitoare la interesele actuale, ci mai ales cele privitoare la interesele viitoare, veșnice.MN 243.4

    Caracterele pe care le formăm în această viață vor hotărî destinul nostru. Dacă alegem, putem trăi o viață care se măsoară cu viața lui Dumnezeu.MN 243.5

    Fiecare familie creștină este o biserică. Membrii familiei ar trebui să fie ucenici ai lui Hristos în toate faptele lor. Tatăl trebuie să păstreze o legătură atât de strânsă cu Dumnezeu încât să-și simtă datoria să asigure tuturor membrilor familiei o educație și o pregătire care să-i pregătească pentru o viață viitoare, nemuritoare. Copiii lui trebuie să fie învățați principiile cerului. El este preotul familiei, răspunzător față de Dumnezeu pentru influența pe care o are asupra fiecărui membru al familiei. El trebuie să-și așeze familia în condițiile cele mai favorabile cu putință, astfel încât să nu fie ispitiți să semene obiceiurile și practicile rele și a principiilor decăzute pe care le-ar putea găsi în lume.MN 243.6

    Dând un exemplu bun în cămin părinții pot avea o influență bună în biserică. Ei să nu aducă în biserică un spirit grăbit care produce neînțelegeri, făcând aproape cu neputință ca doi membri să se înțeleagă dacă nu ajung să aprecieze ideile și căile altuia. Membrii bisericii ar trebui să-și aducă aminte că două frunze ale aceluiași pom nu sunt asemănătoare. Ei trebuie să recunoască faptul că atunci când sunt frați și surori în Hristos Isus, ei sunt legați unul de altul și cu Hristos, așa cum frunzele unui copac sunt legate cu ramurile și cu trunchiul, și cu toate acestea, nu sunt toate tăiate după același model. Fiecare părinte are individualitatea și personalitatea lui. El are dreptul la independență personală ca oricare alt conducător, deoarece el trebuie să-și conducă familia în temere de Dumnezeu. Regula cerească trebuie adusă în cămin. Aceasta ne va pregăti pentru relațiile din biserică în calitate de împreună lucrători cu Dumnezeu și ne vor face exemple bune.MN 243.7

    Domnul dorește să înțelegem că trebuie să punem pe copiii noștri într-o relație corectă cu lumea, cu biserica și cu familia. Legătura lor cu familia este primul punct pe care să-l luăm în considerație. Să-i învățăm să fie politicoși unul față de altul și politicoși cu Dumnezeu; poate întrebi: “Ce înțelegi atunci când spui că trebuie să-i învățăm să fie politicoși cu Dumnezeu?” Vreau să spun că trebuie învățați să respecte pe Tatăl nostru ceresc și să aprecieze jertfa cea mare și infinită pe care Hristos a adus-o în favoarea noastră. Hristos S-a așezat în capul omenirii ca să ne poată arăta ce poate face natura omenească în legătură cu cea divină. Învățați-i că împreună, copii și părinți, aveți privilegiul să fiți membri ai bisericii lui Dumnezeu - pietre vii în templul Său ceresc. Atât părinții cât și copiii trebuie să păstreze o legătură atât de strânsă cu Dumnezeu încât îngerii cerești să poată comunica cu ei. Acești soli sunt ținuți afară din multe căminuri din cauză că abundă nelegiuirea și nepolitețea față de Dumnezeu. Să scoatem din Cuvântul Său spiritul cerului și să-l aducem în viața noastră, aici jos.MN 244.1

    Unii ar putea spune: “Dacă credem în Biblie, de ce nu face Dumnezeu minuni pentru noi?” El face dacă-i dăm voie. Când unei minți omenești i se îngăduie să intre sub stăpânirea lui Dumnezeu, mintea aceea va descoperi puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu; puterea minții în acțiune este asemenea puterii făcătoare de minuni a lui Dumnezeu.MN 244.2

    În rugăciune, trebuie să menținem pe copii prin credință în căminuri și trebuie să ne facem cu credincioșie datoriile care ne revin. Din lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, știu că soțul și soția trebuie să fie în cămin pastor, medic, asistentă și învățător, legând pe copii de ei și de Dumnezeu, învățându-i să evite orice obicei care într-un fel sau altul luptă contra lucrării lui Dumnezeu și învățându-i să poarte de grijă fiecărei părți a organismului. Părinții au răspunderea cea mai mare să se păstreze în sănătate fizică și spirituală, astfel ca lumina cerului să poată lumina în canalele minții și să ilumineze templul sufletului. Astfel de părinți vor da copiilor din pruncie îndrumări cu privire la ce așteaptă Dumnezeu de la ei. Luând Cuvântul Său ca Sfetnic, îi vor crește în hrănirea și mustrarea Domnului.MN 244.3

    Mulți părinți îngăduie copiilor lor să alunece într-o parte și în alta. Dar lucrul acesta nu este corect. Părinții sunt răspunzători față de Dumnezeu pentru salvarea copiilor lor. Ei răspund pentru sănătatea fizică. Ei trebuie să-i ajute pe orice cale, să crească cu o constituție sănătoasă. Ar trebui să-i învețe să nu se lase stăpâniți de poftă sau să-și pună în pericol capacitățile fizice sau mintale prin obiceiuri rele; căci Dumnezeu dorește să folosească toate puterile lor.MN 244.4

    Orice cuvânt rostit de tați și de mame are o influență asupra copiilor spre bine sau spre rău. Dacă părinții vorbesc cu mânie, dacă dau pe față un spirit pe care-l manifestă copiii lumii, Dumnezeu îi socotește copii ai lumii, nu fii și fiice ale Sale.MN 245.1

    Părinți, din clipa în care ne-am născut din nou în Împărăția cerului suntem în slujba lui Dumnezeu. Viețile noastre trebuie trăite așa încât El să le poată aproba. Principiile cerului trebuie să fie aduse în conducerea căminului. Orice copil trebuie învățat să fie politicos, milos, iubitor, curtenitor, simțitor și cu inima plină de bunătate. Petru vorbește despre caracteristicile creștinului și ne învață cum să ne ferim de orice rău trăind după placul adunării: “Dați-vă și voi toate silințele, zice el, ca să uniți cu credința voastră fapta, cu fapta cunoștința, cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea răbdarea, cu răbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de frați, și cu dragostea de frați, iubirea de oameni”.MN 245.2

    Dorim să avem cunoașterea Mântuitorului nostru. Nu este oare cel mai bine ca fiecare să învățăm pe copii să fie politicoși în cămin și politicoși cu Dumnezeu? Nu acesta este lucrarea ca “împreună lucrători cu Dumnezeu”, să ne facem datoria? După lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o de ani de zile, știm că familiile poporului Său au o nevoie mare de curățire. Sfârșitul este mai aproape decât atunci când am crezut. Ca tați și mame, trebuie să ne curățim după cum Hristos este curat, adică trebuie să ajungem desăvârșiți în sfera noastră, așa cum Dumnezeu este desăvârșit în sfera Sa. În loc să dăm înapoi, ar trebui să ne asemănăm cu voia cerului, cu divinitatea cerească. Să dăm la o parte orice spirit de murmurare și de nemulțumire, amintindu-ne că prin alimentarea unui astfel de spirit arătăm lipsă de respect față de Dumnezeu. Trăim în locul locuinței Sale; suntem membrii ai familiei Sale - prin creațiune și prin mântuire. Fiecare în parte trebuie să cultive sentimente de respect și amabilitate față de cei cu care suntem asociați. În relațiile noastre unii cu alții ar trebui să fim atenți ca niciodată să nu stingem sau să rănim viața și spiritul altora. Când în viață și în caracter dăm pe față puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu, lumea va afla despre noi că am fost cu Isus și că am învățat de la El.MN 245.3

    Mă simt apăsată de aceste lucruri. Noaptea trecută n-am putut dormi după ora două. În zorii dimineții, scriam cu privire la acest subiect, încercând să-l prezint așa încât să fie înțeles. Nu trebuie să credem că am ajuns la desăvârșire. Trebuie să fim treziți, ca să putem fi curățiți de toată zgura. Avem nevoie de binecuvântările bogate pe care cerul este gata să le reverse peste noi, binecuvântări făgăduite fiecărui credincios.MN 245.4

    Domnul nu ne lipsește de nici un lucru bun. El declară: “Cereți și vi se va da”. El nu ne cere să ne restrângem cererile la anumite lucruri, ci ne asigură că ne va binecuvânta după bogățiile harului Său. El este mai binevoitor să dea Duhul Sfânt acelora care-L cer, decât sunt dispuși părinții să dea daruri bune copiilor lor. Ca să-și arate bunăvoința, El se referă la legătura plină de dragoste prin care părintele își susține fiul. “Care este omul acela dintre voi care dacă fiul său îi cere o pâine, să-i dea o piatră? Sau dacă cere un pește să-i dea un șarpe?”MN 245.5

    Dacă voi care sunteți răi știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru cel ceresc va da daruri bune celor care-I cer?MN 246.1

    Părinții pot învăța această lecție în toată însemnătatea ei. Copiii care cer ceva care nu este spre binele lor, nu sunt lăsați , ci li se spune cu amabilitate. “Nu-ți face bine. Nu-ți pot da pentru că îți face rău, dar vom căuta pe toate căile să te facem fericit”.MN 246.2

    Tatăl ar trebui să fie totdeauna dispus față de copii. Cât de trist este că nu totdeauna dispoziția tatălui este așa cum ar trebui. Tatăl care are băieți ar trebui să vină în legătură apropiată cu ei dându-le avantajul experienței lui mai mari și vorbind cu ei cu o astfel de simplitate și bunătate care să-i lege de inima lui. El trebuie să-i facă să vadă că el are în vedere totdeauna fericirea și interesele lor.MN 246.3

    Părinți, păstrați fără încetare înaintea copiilor voștri, relația pe care o avem cu Tatăl nostru ceresc. Să le spunem că noi suntem copiii Săi, și că dorim să-i tratăm la fel cum ne tratează și El. El nu ne lasă în situațiile periculoase. Ne dă numai lucrurile care sunt spre cel mai mare bine al nostru. El spune: “Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide, căci cine cere capătă; cine caută găsește și celui ce bate i se va deschide”.MN 246.4

    Taților, trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu. Când luăm în considerație răspunderea față de El pentru orice faptă, când ne aducem aminte că “suntem o priveliște pentru lume, îngeri și oameni”, vom dori să fim curățiți de orice asprime, de toane, de lipsa noastră de simpatie și de dragoste unii față de alții. Aceste rele sunt ca neghina în grâu și trebuie distruse.MN 246.5

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents